il separatio

apreciez subiectul :) si seriozitatea concentrarii pe. l-ati facut chiar sa incapa si in rigorile rimei.
mi se pare greoaie chestia cu [flacara dintre spini]
parca ar merge [alege al lumilor destin si domn] in loc de[alege lumilor destinul și domn]

Mulțumesc de trecere și com.
Accept sugestia ”alege al lumilor destin și domn”.
O variantă la ”flacăra dintre spini” ar putea fi ” ”cum glasul din flacăra evazivă”.O să mai reflectez.

propun [si cat faptura-i inca evaziva] in loc de [cum glasul din flacăra evazivă]
ce ziceti?

Interesul pentru acest sonet mă încântă,
dar nu pot admite formularea sugerată,
deoarece ar deturna ideea de contrast aluziv
între increat și creator. Am în minte flacăra
dintre ciulini ce i-a vorbit lui Avraam și Moise.
Poate n-am fost suficient de transparent, de aceea mai
propun câteva variante: ”cum vocea (voia) din rugul sfânt evazivă (opresivă)”,
”cum vocea dintre ciulini evaziivă (opresivă)”sau una care nu sună prea bine:
”cum vocea din rug sfânt imperativă”. Ce ziceți?

cand ma gandesc la flacara din tufa (cu ciulini) am in minte conceptul de iluminare pe cale directa, channeling, dar inclin sa cred ca nu prea incape in paradigma macro de tip binar in care ati vrut sa-l incadrati. e cu o treapta mai jos, pe latura macro/micro de tip pozitiv.
ideea de neutralitate o vad fixata ceva mai bine prin [cat faptura-i inca evaziva] sau [cat sus faptura-i evaziva]- adica inca nu s-a polarizat.
doar zic, nu stabilesc eu.
[sfant imperativa] e intr-adevar, exagerat ca si eticheta.

”cum” introduce un enunț analogic, o similitudine de planuri
diferite, nu neapărat contrarii de tip macro-micro, ci,cel mult,
de constelație trinitară după care, ezoteric vorbind, ”il separatio” reprezintă sinteza, neutralul arhetipal, care regizează/potențează și post factum contrariile. Din punct de vedere al cunoașteri prin poezie o astfel de ierarhizare binară pozitivă pare posibilă. Amândoi știm, probabil, mai mult
decât dorim să exprimăm, de aceea acest dialog îmi face plăcere. Asupra unei formulări definitive îmi permit să mai reflectez, dar, până la urmă, obiectul
discuției e doar un vers ca oricare altul.
Cu prețuire.