Veronica Văleanu

Și Dracon luând chipul șarpelui ispiti pe zeița albă înfășurându-se pe axis mundi toate primejdiile șuierară a lup-tă nu din gură altminteri fost-a îngăduit vârcolacului să intre în

Ați pus piciorul, ați atins separeul. Dați-vă drumul (Drumul) - e întredeschis și alunecați ușor înăuntru (Înăuntrul) - unde e desimea. În spatele dvs un om s-a prins din toate puterile

închizi ușile cu ușa îmi strângi palma în palma ta să iei șirurile acelea de zburătoare văzute de trăitorii pe pământ în pelicula împinsă cu vâslele. însă aici, pe scări lemnul se

oameni de margine împing ochii în tine iar tu îi ții în pământ. e un crater în care se cască alți oameni, înfipți în locuri scobite. nu le spune încă nimic, să deschidă gura. primele

pământul e din ce în ce mai secetos și se duce la vale tot ce mai am sunt monedele astea numai chipul tău poate fi pe o față, Elektra iar pe verso spatele tău merg de mult pe cărarea asta

aveau ăștia o religie care nu mă lăsa sa răsuflu în cele patru vânturi nici măcar de o debusolare în schimb trebuia să despic firu-n patru așa că mi-am luat patrafirul și le-am

acolo i-ar fi cuprins o mare însuflețire în mansarda de l’Orfèvrerie privirea le-ar fi lunecat mai întâi peste o nesfârșită tapiserie de Bayeux de unde o licornă i-ar fi condus în

Deși ar putea avea doi ochi, totuși aceștia sunt preschimbați într-un singur ochi. Acesta este pur în albeața sa și atât de alb încât cuprinde toată albeața. Zoharul Din camerele de jos, urci la

după tăvălugul mamuților nici un arheolog nu se mai înrolase pentru vreun masacru în zeologie. în rotogravură până și ultimul gestalt trăiește și dă mai departe matrița în gol rulajul în fildeș.

nimicul bloca ieșirile necontrolat aveam să zămislesc sub terapii de șoc grav-uri de-un capăt și de altul cel mai de temut nud spre mine așa întindea hașura șederii la picioare i se

Mergi înainte pe holuri arcuite albite de lumina ferestrelor unde perdelele își fâlfăie viața ba trăită ba netrăită de-un capăt și de altul. Vezi, eu hotărăsc cum să izbucnească și unde să ducă

Iși desenase viața ca o linie, și aia tremurată. Își trăise anii cu o frică de neconceput pentru un echilibrist pe frânghie să nu alunece de pe sârmă. Alte comoții afective ar fi ingreunat rucsacul

a mai crăpat și ieri podeaua. înnebunesc. dacă vreau să am, pot strânge numai banchize care să lucească o clipă ca apoi să dispară. cred că ar trebui să trecem peste dragoste, mai ales că

Am asistat azi la un moment pe care nu o să-l uit, aproape ca un moment în spațiu și timp, și vreau, vorbind despre asta, să fac vizibilă urma asta oarecare, din anumite motive. Prima liturghie

inspirația se făcu giratorie am aterizat în picaj după ciclonul care șerpuise spicele acum un crop circle mă încolăce@ în gura de boa vei dospi ca bobul de grâu câmpul

vocile de lemn iau foc în jurul meu cât cuprinde gurile dar eu trec prin ele fiindcă flăcăruia intră tot în gâtul meu s-o duc mai departe atât mai văd din urmă, strâng buzele să

Internunțiul-morse ne-a lepădat pe două semne să trăim de azi pe mâine eu nu am azi tu nu ai mâine doar anti-buzele mele peste buzele tale în sărutul zerologic cu un singur limbaj de