Poezie
Rococon
1 min lectură·
Mediu
nimicul bloca ieșirile necontrolat
aveam să zămislesc sub terapii de șoc
grav-uri de-un capăt și de altul
cel mai de temut nud
spre mine așa întindea hașura
șederii la picioare
i se depuneau înapoi labe de leu
opal lent în clivaj se tranșa membran/os
vedeam până și pânda încăpând cu gura în jos
din loje aur se sufla întretăind pneumonotonia
numai ce nu sărea în ochi
fibra aceea ultima supraomenească
întregul antiquarium scrijelind să se îndoaie
iar crudul meu discobol nu mai înmărmurea
tot polizând curbura
și cu el toată artistăria
024795
0