Veronica Văleanu

Reiau commul, mi se blocasera tastele.
-/si uit de ma desfac/ este foarte artificial , din moment ce discursul pana in acest punct e de natura sa redea cu acuratete o anumita viziune si starea prin care trece, ca si cum ar povesti aproape simultan cu momentul evenimentului. Reiau- nu poti spune ca uiti cand tu de fapt ar trebui sa uiti, si sa nu-ti dai seama ca faci asta.
Sfarsitul trebuie refacut.
-si inca ceva- nu zambet /unsuros/

Textul trebuie sa fie ca o explozie, ca o viziune care se zbate spre lumina. Parametrul e clar, si vreau doar sa aduc cateva amendamente unde ceva nu se sustine.
- titlul: nu exista decat spatii, nu aer si spatii, sau aer intre spatii. Nici o licenta poetica nu ar ajuta, ar duce la artificializare, punand astfel sub semnul indoielii de la inceput, tot demersul. Poti gasi alta formulare, exact pe acelasi palier.
(-am oase elastice, vertebre de ceara) - face sa treneze pe acelasi culoar de perceptie. Uneori descriptivul omoara viziunea. Te poti folosi insa cu succes de un vid al spunerii si vei putea jongla astfel si cu spatii de alta natura decat cele ale vizualului
-degete mioape - e o constructie slaba
- mai jos folosesti inmacelasi vers si /fantomatic/ si /animalic/ - it.s too much
-/viermuinda/ nu /viermunida/- oricum, suna prea adus din pix. Uite, ca si cum cuvantul /disperare/ ar fi apt sa declanseze starea respectiva, in perceptia cititorului. As recomanda o alta constructie care sa denote /disperare/, in loc sa denumeasca si atat.
-in penultimul grupaj sunt prea multe enumerari
- /si uit de ce. A desfac

back.

scuze ca raspund asa dezlanat.
sugestie pt ce am zis:

[în noaptea asta sa stam amandoi în cămară
sa bem prima limonadă
sa te-nvăț apoi hora în mijlocul curții pana
dormi
dormi la brațul meu cocoșat pân' la poartă]
-ceva cam in forma asta.

ma intorc, acum vad raspunsul tau.
da, mi se parea si mie o intercalare mai mare de voci. altfel, nu ar fi fost ok treaba cu bunica care fuma in balcon. eu simt totusi ca ar trebui sa mai pui ceva in ult str, un indiciu ca sa se vada clar ca e adresarea fetei

si iesee frumos cum totusi si bunica putea fi fata aceea mai mare care se vrea aparata de moarte.

sugestie:
[să-i primim în țărânele noastre
c-or muri și ei cândva
cum se cade]
- daca esti de acord cu varianta asta. ( daca nu, nu e nevoie sa raspunzi)

-te-am mai citit.

ultimul vers pare o amintire a bunicii, de data asta
ceea ce il face si mai interesant
fiindca aveai asta inainte:
[dormi la brațul meu cocoșat pân' la poartă]- atentie, nu merge [cocosat] despre brat, cred ca nici [garbovit]

are ceva textul asta e interesant sub straturile lui, mie cel putin mi-a captat atentia
str a 2a e f buna, imi place f mult tonul
in str1 deruteaza cadrul adresarii la pers a 2a, eu am vazut-o dupa 2 recitiri ca fiind tot o adresare catre bunica, dar de peste timp, si numai in amintire (desi ca si constructie, e la limita: se deduce ca bunica fuma?)

[să-i primim cum se cade în țărânele noastre
c-or muri și ei cum se cade cândva]
- nu era nevoie de repetitie (cum se cade), sensul e deja trasat

aici se complica prea mult si planurile si discursul:
[în seara asta dormim în cămară
și noaptea te-nvăț cum se bea limonadă
te-nvăț două hore în mijlocul curții
și dormi
dormi la brațul meu cocoșat pân' la poartă
înger îngerașul meu ce mi te-a dat dumnezeu
totdeauna fii cu mine și mă-nvață ce e bine]
- eu inteleg totusi ca sunt vorbele bunicii, una din dovezile ca isi divinizeaza nepotul si e si singura sursa a lui de initiere, intr-un mod ciudat si simplist. totusi primele 2 versuri sunt alese destul de nepotrivit, ai putea sa regandesti o referire la altceva
imi place totusi cum se repliaza tot pe discurs copilaresc
iar sfarsitul e super
se valideaza si versurile de rugaciune

un text bun
la care apreciez tonul
are si parti unde stagneaza:
[dragostea are consistența unui gel
lichid vâscos solid se lipește de mine
- dupa gel nu mai mergea explicat
- la partea cu formarea lacrimilor pare melodramatic. acolo era momentul in care puteai sa iesi putin in afara, in loc sa ramai la scotocitul prin interior, pt ca e ca si cum ai scotocit pana la urma in interiorul tau (ca un fel de deziderat). stiu ca trb sa se lege de partea cu femeia incepatoare, dar se putea iesi inafara, cu nicio pretentie de a induce in eroare
ideea de incepatoare nu exclude putere, pe cale de a fi invatata cum sa fie folosita.
dar tonul e bun.

la o radicalizare completa, ma gandesc ca ai putea elimina partea cu crocodilul, mai ales ca te obliga sa maresti zoomul - si el e la zoo nu la circ
si daca te induri poti taia si partea cu hidra, vad ca se sustine ideea imediat dupa aceea, fara a nominaliza.
deci
[noaptea pun capul în pernă ca pe un eșafod
morții despre care am scris cu inițiale aruncă în mine cu
o bardă retează grumazul somnului
a doua zi îmi crește alt cap]

am legat v 2 de 3, taind ceva si lasand elem. comun

un text bun. stilul tau a dat aici randament la maxim, poate si fiindca nu ai mai prelungit nimic si te-ai oprit exact unde trebuie.
sfarsitul se continua perfect in prima strofa.

intr-un singur loc simt ca e o alipire prea brusca:
[viața mea e un crocodil pe care îngrjitorii unui circ
l-au scăpat prin oraș
mă simt ca o hidră]
- adica v 3 bruscheaza

si [că o bardă]?
dar in rest nu am nimic de reprosat.

nu merge [sa vad in valul impacat femeia]. nu se intelege nimic.
alternative: [in valuri, impacat]/ [in vălu-i impacat femeia]

nu merge nici [Și nu se nasc izbânzi mânjit în lut.]
alternative: [manjite-n] [manjind in]

ce mi-a placut: [Nu înconjor la nesfârșit aleea
Să-ntrezăresc o clipă ce-nfioară.]

corecteaza:
e [douloureux] si [pacemaker]

prima strofa e buna
restul nu mai sustine ce s-a construit acolo pare mai degraba o anexa
accentele acelea optzeciste strica mult
plus ceva-ul care nu este, ult vers la pers 1 pl care nu se stie cine e
as vrea sa te intorci putin la senzatia din prima strofa, exact ca un cititor, si sa o continui, chiar pastrand in linii mari franturi de idei din celelate strofe

stiu stiu \/ /\
imi amintesc perfect de commurile acelea
si sigur, perspectiva incadrarii e cea care ghideaza o miscare similara a constiintei
asta incercam sa-i spun si lui EJ, cum e cu acel loc de sus de care zicea.
mai precis urcarea (trairea) vs coborarea (killing it)

VM
daca tot ati mentionat, "mecanica" aceea mie mi se pare un spatiu de trecere, cel putin la nivel psihic. in maniera asta, criminalul va purta mereu cu el incarcatura crimei lui, cu un savoir-mourir dedublat (cu kenoza cu tot)
multumesc si pt revenire

EJ
inseamna ca asta ti-ar declansa o traire similara, si atunci asta ma face sa te sfatuiesc sa o faci. daca spui ca e undeva sus insa, tare ma tem ca la coborare you will let it die. zic asta pt ca pe mine ma cheama Valeanu, insa dl Munteanu, aici de fata, s-ar putea sa fie de cu totul alta parere.
ti-ar face bine sa citesti "Eu(l) Artistul. Viata dupa supravietuire" de Bogdan Ghiu.

sfarsitul textului de care spui ca nu era neaparat necesar l-am scris tocmai fiindca I always go deeper, where depth already is
sau cum spunea cantecul
looking up from underneath
reflections always look the same to me
as before I went under

nu prea are legatura cu videoclipul, e doar muzica pe care l-am scris
si daca tot ai zis, cred ca mai degraba little red riding hood.
multumesc mult pt apreciere
VV

you were close
din moment ce spui, paradoxal, ca ti se pare in acelasi timp si lucrat la maxim si brut - sunt sigura ca din cauza titlului, prin care ai anticipat dinamica fulgurant si de aceea instinctiv ai re.actionat.
e normal sa se intample asa, stiam ca efectul o sa contra.vina regulilor nescrise conform carora un text bun trb sa iasa nu sa intre.
dar scrisul poate suferi multe mutatii ale constiintei, de care nu are rost sa vorbesc acum.
un inceput prea in forta, setat pe un palier nepregatit, nu mai activeaza anumite etape.

probabil prin atitudinea lui fata de propriul text-
nu am considerat niciodata ermetismul drept ceva asumat, intentionat, nici nu l-am pus in lista de ingrediente, dar aveti dreptate ca impactul transpunerii se face aici in fundal si nu pe aceleasi coordonate ca si vocea de lead-in.

va multumesc mult pt apreciere si ma bucur ca vortexul a functionat.
VV

Dle Pasa,
am lecturat dincolo de simtire acest delicios erzaț literatoid si vorbele de duh ale respectabilor sache, lache si mache m-au revoltat oarecum. sunt convinsa ca opera dlui neavenitu era demna de o consemnare mai mareata decat s-au ostenit dansii, dat fiind ca pune in prim plan marele curent al neavenirii. Ar fi cazul ca acesti critici sa faca bine sa incadreze corect volumul, care, atent urmarit in amploarea anvergurii sale, va deveni in curand produs de varf al miscarii contemporane lui, prin care se va aduce astfel o contributie semnificativa la ridicarea stachetei pe piata literara.

As aprecia daca ati mai urmari si evolutia altor autori contemporani de mare angajament, si ati monitoriza atent pe viitor, precum o faceti acum, aportul lor asupra autorilor de pluton, ca sa poata veni si ei din urma.
va multumim,
VV