goluri de aer

Textul trebuie sa fie ca o explozie, ca o viziune care se zbate spre lumina. Parametrul e clar, si vreau doar sa aduc cateva amendamente unde ceva nu se sustine.
- titlul: nu exista decat spatii, nu aer si spatii, sau aer intre spatii. Nici o licenta poetica nu ar ajuta, ar duce la artificializare, punand astfel sub semnul indoielii de la inceput, tot demersul. Poti gasi alta formulare, exact pe acelasi palier.
(-am oase elastice, vertebre de ceara) - face sa treneze pe acelasi culoar de perceptie. Uneori descriptivul omoara viziunea. Te poti folosi insa cu succes de un vid al spunerii si vei putea jongla astfel si cu spatii de alta natura decat cele ale vizualului
-degete mioape - e o constructie slaba
- mai jos folosesti inmacelasi vers si /fantomatic/ si /animalic/ - it.s too much
-/viermuinda/ nu /viermunida/- oricum, suna prea adus din pix. Uite, ca si cum cuvantul /disperare/ ar fi apt sa declanseze starea respectiva, in perceptia cititorului. As recomanda o alta constructie care sa denote /disperare/, in loc sa denumeasca si atat.
-in penultimul grupaj sunt prea multe enumerari
- /si uit de ce. A desfac

Reiau commul, mi se blocasera tastele.
-/si uit de ma desfac/ este foarte artificial , din moment ce discursul pana in acest punct e de natura sa redea cu acuratete o anumita viziune si starea prin care trece, ca si cum ar povesti aproape simultan cu momentul evenimentului. Reiau- nu poti spune ca uiti cand tu de fapt ar trebui sa uiti, si sa nu-ti dai seama ca faci asta.
Sfarsitul trebuie refacut.
-si inca ceva- nu zambet /unsuros/

Buna seara, VV! Mulțumesc de com., mă bucur sa te revad! Am sa scriu răspunzand treptat, scriu greu de pe un ecran minuscul, așa încât... Titlul - hmm, da si nu, va trebui sa mă mai gândesc la el; l-am ales urmând primul gest... Nu m-am gândit la disonanta din el! "Goluri de aer" cred ca e următorul pe lista! Poate o sa scriu un text in care sa-mi descarc bateria plină de atâta departare!

Oasele elastice descrie o capacitate de adaptare, pe când vertebre de ceara o imposibilitate structurala de a trece peste anumite limite, de aici rezultand o sfarmare, o meduza "mutanta".

Continui într-o secunda, îmi plac cârligele mioape, ține de o copilărie a dragostei pe care eu o apreciez mult... Cumva e un pleonasm ! Ai auzit cumva de inima a fi altcumva decât mioapa? Eu... nu! (Ce enervant e autocorect-ul - îți pune litera mare acolo unde abia indraznesti a rosti cu litera mică!)

In rest tind sa fiu de acord cu criticile. Nu înțeleg de ce degetele mioape sunt o construcție slaba, dar sunt numai urechi! Cu "i"! Fără nici o suparare, as usual! Despre sfârșitul acesta... trebuie sa mai cuget! Este întrdevăr prea rupt din vechile mele poezii! Asta mă sâcâie cumva, dar... trebuie sa-i mai las spațiu pâna mă cuprinde din nou acea stare a poeziei anacondei!

Mulțumesc din nou!

(pt)

[goluri de aer] e foarte bine
acolo unde ai reluat cu [și zâmbetul meu trece cu o felinitate'a dorinței printre ramuri de soare] mai propun o filtrare- gandeste-te la esentialul care ar trebui redat, caci pe acolo sunt multe ramificari de sens
nu cred ca adnotarea [si uit de ce mă dezic in zadar] aduce vreun plus
propun, dimpotriva, a se schimba cu curaj in [si iata de ce ma dezic]

Mulțumesc V.!
Chiar mi-a folosit această șlefuire!
Nu știu dacă am ajuns acolo unde voiam, dar oricum sunt mai aproape de punctul acela.

M-am gândit mult în ultima vreme cât de departe eram și sunt de ceea ce aștept eu de la acest pseudo-eu numit pt. Dar, cel mai important, am obținut cei câțiva prieteni care trec printre gândurile mele!

Vouă vă mulțumesc!

as sterge asta "peste toate o lumină difuză", ingreuneaza la citire. de la "zi de zi" pana la "si zambetul" as sterge tot pentru ca pur si simplu ingreuneaza, e o descriere care poate fi scurtata nu de dragul de a fi scurtata ci pentru a deveni mai obiectiva si pentru a transmite cititorului un mesaj mai puternic. asa vad eu.

Da... Cu lumina difuza ai dreptate, Claudiu! Interesant, schimba cumva perspectiva, nu-mi dau seama dacă in bine sau in rău! Iar reducerea/concentrarea aceea între si asta zi-de-zi si zâmbetul - va trebui sa o judec foarte acid si sa vedem ce-o sa iasă! Cumva exista un echilibru între prima parte si cea de-a doua parte a primei strofe, dar mai trebuie cizelat! Bun! Si finalul?

Mulțumesc frumos! Foarte interesant!

(pt.)