Poezie
Sara, pe lac...
(sonet balans)
1 min lectură·
Mediu
Terasa-i goală, scara fără trepte
susține un imens debarcader,
eu trec prin iarba deasă, mamifer,
când șerpii serii vin să mă aștepte,
atins de rumegatul amintirii,
precum de un ceva ce nici nu știu,
de-un luciu de oglindă, încă viu,
prin ruginiul nopților, ca mirii…
De s-a-ntâmplat, cândva, acum nu este
decât o strălucire, într-un geam,
a lacului de-atunci, o umbră peste
tot soarele ajuns, adlitteram,
prea-legănatul bărcii de poveste,
în care altădată ne dădeam…
045.419
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Bratu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Bratu. “Sara, pe lac....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/14009696/sara-pe-lacComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBmultumesc, pentru apreciere, comentariu, soluții - in rest de primă strofă era vorba de un balans al nedefinitului amintirii,
o întâmplare de prin anii '80 fiind, de aici, probabil optzecismul și poza sepia de grup în doi într-o barcă;
senzația din prima strofa de la groapă n-o mai pot întoarce, dar mă mai gândesc la idee
o întâmplare de prin anii '80 fiind, de aici, probabil optzecismul și poza sepia de grup în doi într-o barcă;
senzația din prima strofa de la groapă n-o mai pot întoarce, dar mă mai gândesc la idee
0
MPDistincție acordată
Am început să umblu prin lanul cu amintiri, dacă tot e vremea să ne aducem aminte îți dai seama că orice treaptă lipsă ascunde o amintire, un poem, poate un vers spus la întâmplare, dar și așteptarea poate fi o amintire: când șerpii serii vin să mă aștepte,
prin ruginiul nopților… ce poate fi mai interesant decat folosirea acestui ruginiu, dacă vrem sau nu, nu mai putem contesta timpul care și-a pus amprenta, admirabil mi se pare continuarea versului ,, ca mirii,, după mine spune totul, ne duce în lumea purității cuvintelor.
Nostalgie, redată atât de simplu dar cu trimiteri spre lumea unor alte poeme sau spre realități care abia acum ies la iveală:
De s-a-ntâmplat, cândva, acum nu este
decât o strălucire, într-un geam,
a lacului de-atunci, o umbră peste
0
DBesențializări în comentariu, așa cum știam, trecut de coaja textului - ca și cum cineva ridică draperiile în amurgul poveștilor mele - mulțumesc, Maria
0
restul nu mai sustine ce s-a construit acolo pare mai degraba o anexa
accentele acelea optzeciste strica mult
plus ceva-ul care nu este, ult vers la pers 1 pl care nu se stie cine e
as vrea sa te intorci putin la senzatia din prima strofa, exact ca un cititor, si sa o continui, chiar pastrand in linii mari franturi de idei din celelate strofe