Vâță - Diénes Andrea

Dying Is an art, like everything else. I do it exceptionally well. [...] Out of the ash I rise with my red hair And I eat men like air. (Sylvia Plath - Lady Lazarus) umblam de nebuna pe strazi

A fost odata. A fost de parca n-ar fi fost niciodata fiindca lumina s-a aratat in culori de vis din padurea-oras in carne trezita. M-am trezit dimineata - intarziere teribila si eu abia am sa apuc

Nasule declar pe sfanta mea onoare biletul a zburat pe geam afara cand imi fugarea acest domn aici in dreapta papilele gustative de dulce Treceau p-afar\' in tropot de roti ceferiste WC-uri cu

stii sa soptesti in dimineti lugubre cand betia de cucuta te mai prinde cu sticla la gura atunci iti desfaci usor fermoarul dintre buze si incepi sa asculti cu gura deschisa soaptele mele sunt

nu stiu cum s-au nascut gaurile cert e ca ieri s-a rupt balconul sub mine am ramas cateva secunde in aer apoi am luat viteza ajunsa la destinatie m-am trezit ca nu ma opresc traversasem deja

bausem un pahar cu ore dilatate inainte sa plec ca sa am un avantaj inaintea sfarsitului serii drumul l-am mancat cu pofta de pasi si nici nu-mi imaginam ce sete si ce foame aveam sa

se numara zilele cu spatele la gara neajunsilor cumpatul se inclesteaza in avortoni ai sperantei imi piaptan jugulara pentru balul de sfarsit si clopotele tresar in vocalizele plansului ingeri

m-am trezit azi alergand cu picioarele impleticite in crespusculi ranjitori babele isi incrucisau bratele in forma de ninsoare nelinistea isi agata ciorapii in balcon vantul manca vinete cu gust

toamna asta se duc clepsidrele cu secera se innoada corpuri blestemate cu sensuri si se infuleca tacere la moda nu mai sunt aghezmuieli tacite se imbraca pacatele lumii printre dune nisipuri

noaptea se prelingea peste obraji si nevazutii levitau zambind printre linistile agatate pe intuneric patru zei se fugareau cand intr-o odaie cand intr-alta pana ce ai orbit s-a nascut atunci

lumina canta de pe partituri galbene rupand contrabasi peste cer pe masa zace Scrumiera Singuratica ochii se inchid inotand printre cioburi urzicandu-se cu anotimpul roscat newsflash a

uneori zeii umbla desculti prin cuvinte si deschid ferestre pictate cu zambete alteori clepsidrele se imbraca in stanci si timpul se opreste in fata vitrinelor suntem manechini vesnici si

nici nu stii ca in colturile ferestrelor iti zace fantoma moarta cu manusi de iubire nonsensul s-a imbracat in galben azi iar fetele se masoara in pantece goale iata si antecamera viselor

in fiecare ghiveci cate un banut pentru starile de convalescenta zapuseala se napusteste asupra capetelor prea multi zei in the valley of the shadow of life cu capete de zmei rupte din razboinice

aveam atunci doua scrumiere alergam cu ele pe Champs Elysees sau in cercuri concentrice asa imi sufla vantul scrum printre plete m-am oprit stand intr-un deget (intrasem in tunel sa

picase piatra de pe cer in aramiu era frig si stateam goi incalzindu-ne cu aureole jucand frisby cu ele pana la epuizare totala am infipt ace voodoo in mine si-n orele acelea de zeita

visele s-au descheiat lenes la slit sutienul meu atarna de un colt de realitate citesc pagina cu pagini adormind lasciv in statui de cimitir like a virgin

la ora asta iubiti fara chip isi soptesc inghitind la fiecare silaba o tentativa de lacrima lumina s-a oprit intre mine si luna - acolo de unde orbeste imbrancand o sete de nefiinta luna

somnoroase pasarele ne izbim în două trunchiuri de așternut scrijelit atâta sfințenie împrăștiată pe toți pereții ca un creier de înger suplimentele de luna asta

e greu sa scrii ceva versuri printre atatea mormane de hartii toate pline de cuvinte si cifre care iti danseaza noaptea in jurul coapselor mainilor ochilor ajuta la o levitatie grea cate

timpul își piaptănă iederile peste frumoase fecioare de marmură cu mâinile deschise spre morminte mă numesc Veneția de câteva secole Aminda e doar lovable în ultima limbă moartă înaintea