Poezie
errare...
intr-un peisaj pastelat
1 min lectură·
Mediu
toamna asta se duc clepsidrele cu secera
se innoada corpuri blestemate cu sensuri
si se infuleca tacere
la moda nu mai sunt aghezmuieli tacite
se imbraca pacatele lumii printre dune
nisipuri miscatoare de nonsalanta
m-am strecurat in spatiul mumificat
dintre ratiune si simtire
mananc vraji in coaja de nuca
fumez o tigara scapata pe viata
sparg perna uda
intr-un vis
camuflat in mine
011769
0
In fapt, cheia poemului ne parvine prin ultimele doua versuri: \"intr-un vis/camuflat in mine\", iar ceea ce ar parea ca este un alt banal discurs poetizat despre vis, acest vis atit de uzat in poezie, apare prin intregul textual ca fiind o excelenta poezie a decadentei. Prezenta acelei invalmasiri, de copulari intre elemente abstracte si concrete mi se pare inspirata si la locul ei, spre binele coerentei.
Nu pot sa spun ca m-a impresionat in mod deosebit poemul, in sensul de \"infiorare lirica\" sau mai stiu eu ce efecte cathartice, efecte ce oricum pot fi acuzate de anacronism la un cititor. Insa, la o analiza mai atenta m-am delectat cu anumite sensuri dibuite si cu modul in care ai construit textul.