Vâță - Diénes Andrea

Am vrut sa scriu ceva insa din nimic nu se nasc dureri. In memoria tatalui meu, Virgil Andrei Vâță, regizor, scenarist, actor, poet, prozator, cameraman, om politic, profesor, artist si maestru al

m-am aruncat atat de adanc in tine incat se ineaca si apa in cortine vorbesc cu gobi noapte de noapte atunci cand nu vorbesc cu tine am revelatii si mai fur si vise le ascund sub paltonul

Nu vreau decat sa scriu, sa iti scriu pana se duce culoarea de pe taste, se termina toate pixurile din lume, isi pierd cuvintele sensul, pana imi rup degetele sa ma pot holba zambind la trunchiul

atat de mare te-ai facut inca nu mai gasesti cizmele uriasilor mergi drept cu capul plecat mereu il ridici doar la rasetul copilului de departe din tine se aud clopotele te imbraci mereu in

se facea ca ma cuibaream in spatiul tau incestuos ma oglindeam in plozii noptii si intram in regres in vise ma despleteai iti acopereai capul cu un turban din materia mea cenusie te

ne-am compus secvente le rasturnam asa calci pe cer cu capul pe al meu mi-am rupt unghiile in cautarea asta am pamant sub pielea cafenie toate orele imi stau in gat albacazapada cu pitici pe

lasa farfuriile iubitule nu mai poti face castele din spuma ne-am spart de toti peretii si tacerea s-a asezat in causul cuvintelor cate am scris cate am vorbit mi s-au lipit pleoapele de

in lumea vecina s-a deschis sc dansam pe morminte srl oamenii de acolo isi clatesc ochii dimineata cu viagra mananca atombombe se imbraca in gri primavara miroase colgate tanga e tinuta

cerul s-a deschis atat de sangeriu am crezut ca ma cheama mi-am sapat in constiinta dar aveam o inca aveam picioare

iata-te tremuri gol sub sicriul in care ti-ai ingropat placerile pierdut pierdute sunt ce roze mai ascunzi pe la spate iti lasi putin sange pe spini se asorteaza copile te plangi ca

XX nu e tarziu sa te ridici in cenusa iti pui putin pe mana sa nu aluneci te avanti pe bara cu optimism cum atarnau atunci toate ciorchinele era cer senin si primisem un volum de poezii de mine ne

ne-am inundat prea mult ochii cu viziuni despre baloane de sticla prin care trec ani si constiinte doar femei doar barbati nu exista uite mama un nene cu aripioare impotmolit in trafic in

improvizam vise date cu crema hidratanta ingerii cazuti stateau la coada vrem paine vrem paine cainii isi ling ranile cu mimetism atatia kilometri manjiti cu ceva cafea si perdele

priveste se aduna ciorile pe soare o stafie cu voce de femeie isi canta frica de viata din criptele uitate demonii se imperecheaza ma dezbrac si eu in fiecare noapte toata pielea jumatate

podul palmei si toate degetele se plimba in insomnii rationale stii sa spargi globuri de tacere invata-ma sa imi port gura cu desavarsire sa inod maini si felinare pe sirea spinarii se ofteaza

toate frunzele arata in jos gradina se ascunde muta sub fiecare san alaptat florile isi dau foc bete la parul ingropat toate vietile sunt de prisos

dimineața asta își atârnă picioarele din tavan le-a prins cu fire invizibile se rotesc încet în sens invers terra și eu două cercuri concentrice cu pieptul adunat în genunchi tropote de cai în