Vasile Munteanu

îmi place simplitatea aceasta concisă, care transformă o temă desuetă în prezent (dar inepuizabilă dm meu dv) - iubirea - într-o esență capabilă să subziste morții fenomenale; precum și această delimitare clară între \"Suntem...\" (s1) și \"Dacă...\" (s3) cu întregul alai de determinări pe care îl implică; astfel structurat, s2 constituie \"arcul\" acestui ceas; iată de ce privesc Poezia (îmi permit să afirm: asemenea autoarei) drept un dispozitiv de măsurare interioară a trecerii (în particular: a trecerii împreună), un dispozitiv care își pierde valențe sale mecanice, artificiale; un text aparent nespectaculos, dar care ne pune la unison cu ceea ce reprezintă vibrația universală.

cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu

posibil să aveți dreptate, doamnă Angela; în definitiv, viața însăși este prozaică, iar ritmul începutului destul de lent, așa, ca un personal care nu încetezi să speri că va prinde în cele din urmă viteză și care, în timp, începe să ți se pară că oprește din ce în ce mai des; cu alte cuvinte, deformată este percepția, el niciodată n-a mers mai repede și nici nu a oprit mai des; oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

mulțumesc, Ioan, pentru aplecarea întru text; ca întotdeauna, atent la detalii.

multă frământare părăsește ochiul aceluia ce scrie, precum multă frământare pătrunde ochiul aceluia care citește; impresionant, d-ule Petru Teodor, ca întotdeauna.

și o precizare: aspectul acesta aparent contradictoriu (injust-ețe vs religios) mi-a amintit cumva de regula dublei negații aplicate misticismului: când spui \"nu cred\", de fapt, crezi că nu crezi.

(încă o dată) mulțumesc pentru lectură și aplecarea întru text,

mulțumesc, Iarina, pentru lectură și pentru semnul despre; nu știu exact dacă despre finalitate și devenire este vorba acolo (oricum, nu mai mult decât \"durata\" ei); ceea ce se caută surprins este sentimentul culpabilității, sentiment care, dp meu dv, constituie singura clipă de sinceritate a ființei (în special, față de sine; ceva asemănător \"inelului lui Gyges\").

încă o dată, mulțumesc.

mulțumesc, Anamaria, pentru preumblarea prin lumea obscurelor mele sensuri.

mulțumesc, Șerban.

mulțumesc, Elena, mulțumesc, doamnă Angela, pentru lectură și pentru semnul despre; și scuze pentru răspunsul întârziat - dificultăți de ordin tehnic.

mulțumesc, Emilia, pentru lectură și pentru semnul despre.

d-ule Petru Teodor: în primul rând, mulțumes pentru lectură și pentru semnul despre.

apoi, aveți dreptate asupra verbalizării, însă, după cum îi spuneam unui prieten/ poet (același): \"vorbitorii de limbi moarte intui-vor că licențiosul este esența viului\".

cât despre incidentul cu pricina, dați-l uitării, oricare dintre noi greșește; în cazul respectiv, greșeala nu este nici impardonabilă, nici de neînțeles.

numai bine.

mulțumesc, Ionelia, pentru lectură și pentru semnul despre; mă flatează presupoziția de \"text filozofic\", însă am să fiu sincer, nu: intenția nu a fost aceea a unui text filozofic, ci este (așa cum mărturisește subtitlul) un ecou la textul unui prieten/poet; așa am gândit și/sau simțit atunci și așa am scris; rezultatul aparține cititorului.

domnule Petru Teodor: dacă, așa cum intuiesc, titlul comentariului dv, respectiv \"offtopic\", este dat de faptul că unul sau mai multe comentarii la alți autori v-au fost încadrate la offtopic, atunci vă înșelați: nu sunt eu editorul care v-a verificat/încadrat aceste comentarii; când am ceva de asumat, nu mă ascund după taste; presupunere asupra căreia ar fi bine să nu-i mai permită intelectului să fie atât de aventuros, cu atât mai mult cu cât singurul punct de reper este textul, nu și biografia celui care l-a scris; vă înțeleg mâhnirea de dincolo de cuvinte, dar nu sunt eu cauza ei; în rest, generic, da, aveți dreptate (la tema textului mă refer), dar natura particulară a textului vă depășește (în sensul că vă este străină, nu că nu aveți capacitatea descifrării ei).

\"nu e cazul să cădem în misticism\"... (Op. Monstrul)

Domnule Baghiu,

pentru că mă număr printre aceia care chiar sunt interesați de factorul uman adus în discuție de dv, am să vă răspund și la aceste noi nelămuriri/observații (totuși, mi-aș permite să vă rog să nu lungim inutil dezbaterea pe această temă; prin inutil înțeleg acele observații care nu conțin nimic constructiv; în cazul în care aveți și astfel de observații, ele pot fi aduse la cunoștință administratorului site-ului; credeți-mă, în cazul în care sunt aplicabile, se va ține cont de ele; până atunci, nu avem ce face, ne raportăm la ceea ce avem deja)

i) nici un text nu este încadrat la Atelier definitiv; fiind vorba de un text, îl puteți rescrie, îi puteți aduce îmbunătățiri de substanță sau, în ultimă instanță, puteți renunța la el; apoi, indiferent cu ce veți găsi de cuviință să comparați acest site (inclusiv cu o sală de expoziție), orice spațiu dedicat (în cazul de față, literaturii) are anumite reguli (în cazul de față unele explicite - specificate în Regulament) asupra cărora este recomandat să vă informați înainte de a beneficia de el; dacă veți re/citi acest Regulament, veți observa că există un pragraf dedicat Introducerii și clasificării textelor care nu prevede ca un editor să vă solicite acordul asupra încadrării unui text (personal, consider o astfel de pretenție total neproductivă).

ii) la fel de neproductivă mi se pare și ideea ca autorul să solicite \"reparația\" unui text; imperfect cum este, site-ul poate fi catalogat în diferite moduri, dar sigur nu este un service literar; asta îmi amintește de colegi de armată care mă rugau insistent să le scriu eu scrisorile către iubite (ale lor, desigur).

iii) consider că am răspuns la aceste observații la punctul i); cu precizarea că, da, autorii sunt oameni; dar, pentru că sunteți pasionat de comparații, nu puteți pretinde unui chirurg să-și întrebe pacientul CUM să îl opereze; are obligația să îl întrebe DACÃ să îl opereze sau Nu; iar rolul Regulamentului acesta este.

iv) prin \"eșec\" mă refeream la încadrarea acestui text la Atelier; și am optat pentru un substantiv cu o astfel de dimensiune motivat de \"tragicul\" receptării de care ați dat dovadă; cine ar renunța să mai posteze pentru că un text a fost considerat nereușit? conduceți? nu ați călcat niciodată linia continuă? nu cred că o amendă determină un șofer să renunțe la a mai conduce.

v) nu pot răspunde în numele colegilor mei (observați că adresativul întrebării dv este unul colectiv); personal, răspunsul este: Da. pentru a vă convinge, postați \"Lacustră\" (vă previn că Regulamentul prevede și astfel de situații); cât despre \"indiferent unde, dacă și de către cine\", pentru a evita echivocul, am să precizez că idea nu era aceea că acest aspect \"nu contează\", ci înseamnă că aici suntem... aici, deci orice recurs la autoritate (de orice natură) este inacceptabil; aici, sunt citite și clasificate textele, nu terțe conjuncturi în care textele au fost elaborate sau apreciate.

vi) orice ajutor este binevenit, dar, cum am precizat în preambulul acestui comentariu: \"în cazul în care aveți și astfel de observații, ele pot fi aduse la cunoștință administratorului site-ului; credeți-mă, în cazul în care sunt aplicabile, se va ține cont de ele\"; dar și aici se cuvine o precizare: obsrevațiile de natură administrativă nu au nici o legătură cu valorea estetică a unui text; nu puteți pretinde să vă fie apreciate textele pentru contribuții administrative; prin urmare, nu prea văd cum intenționați să vă aduceți aportul dacă atunci când ați scris un text neinspirat și a fost considerat ca atare, ați amenințat cu părăsirea corăbiei? ce faceți în cazul unei furtuni?


în concluzie, chiar nu este cazul să dramatizați.

domnule Baghiu

textul dv primește, iată, explicația pentru l-am considerat încadrabil la Atelier; am să încerc să răspund punctual:

i) încadrarea unui text și Regulamentul justifică deplin motivele încadrării textului în cauză; deci este o premisă eronată să considerați că cineva trebuia să vă dea explicații fără să le solicitați în mod expres (credeți-mă, nici această solicitare nu constituie un imperativ; dacă, de exemplu, pentru că tot faceți recurs la \"publicare\", ați expedia un text unei reviste - oricare - aceasta nu are obligativitatea de a vă răspunde; cu toate acestea, după cum vedeți, vi se răspunde; dar, de asemenea, mi se pare exagerat să pretindeți să vi se răspundă în cel mai scurt timp posibil solicitării - nu puteți pretinde cuiva să trăiască în fața calculatorului)

ii) un alt aspect care merită discutat; m-am uitat în pagina dv și am constatat că ați avut parte de aprecierea meritată și pe acest site (cu mijloacele specifice acestui site); pe de o parte, cedați prea puțin bărbătește în fața unui eșec, pe de altă parte, nu cred că texte de genul celui de mai sus (și nu numai) sunt suficiente pentru a considera scriitua dv infailibilă; indiferent unde, dacă și de către cine a fost sau nu apreciat textul.

iii) despre textul în sine: poate știți/vă amintiți sau ați auzit - în urmă cu ceva ani - nu mulți - soții Miroiu (profesori) au elaborat un manual de filozofie; la sfârșitul acestuia, erau trecuți filozofii marcanți (anul nașterii, anul morții, opere reprezentative); credeți cumva că această anexă a manualului era o poezie mai complexă decât textul de mai sus?

un contraexmplu (mai mult, dar deloc poetic):

titlu: câți dintre noi?

David (... - ...) a tăiat, conform Vechiului Testament, prepuțul unui număr de ... dușmani.

Burebista (... - ...) a smuls un număr de ... vițe de vie

Torquemada (... - ...) a...

Hitler (... - ...)

(ș.a., aleatoriu sau cronologic)

oare, eu?



oricare ar fi punctul dv de vedere, onestitatea ar trebui să ne determine să recunoaștem: statistica nu se substituie factorului estetic; oricui i se poate întâmpla să scrie ceva mai puțin inspirat.

iv) sunt sigur că multe lucruri sunt perfectibile pe acest site (deși am să vă fac o mărturisire: nu cred în perfecțiune; asta înseamnă că, sub o formă sau alta, nemulțumiri de genul acesta veți îmtâlni oriunde), dar cu siguranță nu cred că siteul este imperfect pentru că nu vă apreciază suficient pe dv sau pe oricine altcineva; în definitiv, nu putem vb despre site ca despre o entitate în sine - site-ul sunt și eu, și dv, și oricare alt autor care postează; eu cred că atitudinea aceasta de-a \"îmi iau jucăriile și plec\" este o reacție lipsită de maturitate.


evident, indiferent de decizia pe care o veți lua, și eu vă doresc sănătate.

și succes, desigur (dacă se poate, exclusiv)

papadia este

domnule Alexandru Cantoriu, multumesc pentru lectura si pentru semnul despre.

domnule Octavian Miclescu, multumesc pentru lectura si pentru semnul despre; si o precizare: \"papadia\" (dupa cum sugereaza versurile imediat urmatoare - si, mai jos, antagonia cu \"florile de noapte\") sunt simbolul efemerului, al luminii lipsite de esenta.

mulțumesc, Gena, pentru lectură și pentru comentariu.

de a scuza abilitatea \"poeților elocvenți\"

tocmai datorită imperfecțiunilor îmi pare un text pe cale de a se descoperi (și nu cred că aș greși în totalitate dacă aș spune \"pe sine\", pentru că nu îi lipsește \"personalitatea\"), un text izvorât dintr-o sinceritate de care suntem capabili numai în singurătate sau când ceilalți nu înseamnă pentru noi mai mult decât o părere; și nu îi lipsește personalitatea în ciuda faptului că instrumentarul poetic este unul uzitat (dacă există poet/scriitor al acestui deceniu căruia nu i se poate reproșa acest lucru, îl declar \"vițelul meu de aur\"); de ce vorbesc despre sinceritate? pentru că, aici, poezia este o predispoziție, așa, ca umezeala, ca uscăciunea, de ce nu, ca cenușa; stilistic, textul este \"ars\", dar discursul (deși tentat aș fi să-l numesc monolog) anunță muguri noi; până la rod trebuie să treacă/ trecem prin \"numărarea zilelor\", dar există frunză, există înmugurire există... potențial.

nu neg, i se pot reproșa destule - cum ar fi: vechile caiete (sunt multe caiete pe site), scrise parcă de o altă mână (Eminescu), băiețel credul care nu prea ieșea din casă (idem răsturnat + stângăcie) ș.a.m.d.

dar

nimeni nu poate spune că are Poezia în posesie, fiecare are un unghi de vedere asupra ei (care, culmea, la o cercetare amănunțită, s-ar putea descoperi că nici măcar nu îi aparține, în orice caz, nu îmbogățește cu nimic nici scrierea, nici interpretarea) și nici nu poate nega că în următoarele rânduri nu există poezie:

un băiețel care
a văzut prima dată o femeie dezbrăcată

zilele sunt lilieci agățați de lobul urechii

timpul i-a cocoșat

moșnegi (prefer bătrâni, vârstnici) drogați

la fiecare două rânduri câte o inflamație a vezicii biliare
o menghină în care-ți zdrobești coloana

“nimeni nu m-a învățat să mă feresc de iluzii
să pescuiesc
să încordez ceasul
sau măcar să-mi iau medicamentele la timp”

“azi-noapte m-am trezit la 2:33
era lună plină
eram \"privit cu binoclul și nu puteam să dorm”

“grilajul (nu reiese de nicăieri esența lemnoasă) de la intrare a putrezit
a plouat în draci toamna asta
daca aș ști să dansez aș inventa coregrafii”


categoric, nu avem de-a face cu un \"stil\" (salvă domnului, multă ipocrizie ascunde), de-o elocvență demnă de trecut în rețete, dar ne mulțumim cu emoția, care este (esența) una pur estetică, capabilă a scuza elocvența \"poeților elocvenți\"

am ales, pentru exemplificare (motivat și de ce celalte elemnte), un fragment din \"Poetul sosește la Havana\":

(...) Voi căuta acoperișurile de palmier.
Mă voi duce la Santiago.
Când palmierul vrea să fie barză.
Mă voi duce la Santiago.
Și când vrea să fie meduză bananul.
Mă voi duce la Santiago. (...)

tehnica mai apare și în câteva dintre gazeluri, în câteva dintre caside, în unele poezii de inspirație folclorică, precum și în prima parte din cele patru care au ca temă \"moartea lui Ignacio\":

(s2) Vântul desprinse bumbacul
la orele cinci spre seară.
Și rugina seamănă
la orele cinci spre seară
cioburi de sticlă și nichel
la orele cinci spre seară.


ai, desigur, dreptate, nu trebuia să semene cu Bacovia (titlul este evident); dar, tocmai de la titlu pornind, m-aș fi așteptat fie să uzitezi o \"contratehnică\", fie cu același instrumentar poetic să realizezi un \"contrapunct\" (în manieră muzicală).


desigur, acestea sunt unghiurile mele de abordare, nu trebuie să le acorzi prea multă importanță; mă opresc aici.