Poezie
zodiac
1 min lectură·
Mediu
când sunetul de spaimă izbise împrejurul
copilul înlemnise
pornise dintr-o joacă săgeata
dar vezi arcul
nu știe cu elanul distanța cum se minte
și-o paseră cu gâtul străpuns privea spre cerul
indiferent
cuminte
cu pleoapa răsturna deodată orizontul
și boabe mici
de sânge
înrourau reci frunze
în unghiuri fanteziste chiar în astronomie
simboluri lungi cu pene iau sufletu-n chirie
o altă noapte-n fața unei noi pagini
goale
în casa-n care zborul nu-și mai găsește cale
prin lucruri mici
cerșite
de un păianjen care țesându-și zodiacul
pe victimă o minte
043.453
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “zodiac.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13902864/zodiacComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
două secvențe întrepătrunse, totuși, într-o manieră subțire, dar elastică și trainică întocmai unei pânze de păianjen.
m-a atins țipătul din
\"cu pleoapa răsturna deodată orizontul
și boabe mici
de sânge
înrourau reci frunze\"
și, previzibil, știu, implacabilul onest din
\"un păianjen care țesându-și zodiacul
pe victimă o minte\"