Vasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
precizare: s4... n-a fost scrisă.
Pe textul:
„ispita propriilor bârfe" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„unghiile morților m(i)au bine crescut" de Vasile Munteanu
lasă-i, domnule, să lanseze, că de aia e la liber; și motivul pentru care, după cum spunea un autor de pe aici pe care îl prețuiesc (menționez asta pentru a te convinge că, referitor la stările AceleA, NU): de asta a dispărut \"rahatul cu apă rece\"; iată de ce îți tolerez beția (de cuvinte), e o stare de trezie (lucie) mult mai autentică decât aceea considerată \"normală\".
cât despre câini, eu zic să nu te preocupe; nu vor înțelege niciodată cum a trecut cămila prin urechile acului; de aia zic, vezi-ți de caravana ta; cu ursul (românesc) nu mai ține, i-au scos dinții, i-au smuls unghiile și joacă (este jucat) în draci.
nu știu dacă este sau nu un răspuns împăciuitor (cred că vrei să te scuzi că îți este deja greață...), dacă, la finalul stării AceleiA, A ~id. A, dispare identitatea sinelui; cum ar veni, dacă unui triunghi îi subtilizezi latură, el devine unghi.
da. final.
Pe textul:
„ispita propriilor bârfe" de Vasile Munteanu
frumosul, dacă nu este violent, nici nu cred că este atât de frumos pe cât suntem tentați să credem (știi tu, incompatibilitatea limbă - căldicel); nu (mai) vorbesc: e în va(e)n... victis!
Pe textul:
„ispita propriilor bârfe" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„imprecație" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„niciodată nu dorm în ianuarie" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„niciodată nu dorm în ianuarie" de Vasile Munteanu
statica aceasta decorativă ascunde o accelerată mișcare a liniilor curbe; a lucrurilor care se generează reciproc, sugerând cu putere că viața este, mai presus de orice, o realitate subiectivă; o proiecție la care noi asistăm numai pentru că magia cuvintelor tocmai în aceasta constă: a ne împrumuta ochii autorului.
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
Pe textul:
„Pieptul meu – un radio demontat" de iarina copuzaru
Recomandatcu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
Pe textul:
„Biletul mânjit de rămas bun" de Daria Darid
Pe textul:
„adevărul înseamnă că împreună ești tu" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„numele ei este Lobelia" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„numele ei este Lobelia" de Vasile Munteanu
Cezara: după cum poate realizezi (poate nu), tu pui problema din perspectiva florii; finalul este numai o concluzie a începutului: \"puține flori se deschid pe întuneric\"; nu rezultă de aici că toate florile se deschid pe întuneric sau că acelea care se deschid ziua sunt mai puțin soții; așa văd eu o floare care înflorește o singură dată de-a lungul vieții; e perspectiva mea - cer scuze dacă un alt tip de soție s-a simțit jignită; mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
Pe textul:
„numele ei este Lobelia" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„textul acesta înseamnă preludiu. dezbracă-te. am de gând să te beau." de Vasile Munteanu
Pe textul:
„textul acesta înseamnă preludiu. dezbracă-te. am de gând să te beau." de Vasile Munteanu
Pe textul:
„râsul și alte animale" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„teoria unei maimuțe estetice despre echitație în cazul unui exemplar nărăvaș" de Vasile Munteanu
mulțumesc pentru semnul de lectură.
Pe textul:
„în care (lui) vM (i se) arată pe gps (lui/ Mv) motivele ratării (a) lui gÂtÂ" de Vasile Munteanu
Ottilia: am simțit că adresativul (obscur, după cum sesizează Ioan Jorz) se plasează foarte bine într-o caligrafie medie, între H (poetul-icoană, pretextul) și N (poetul-poză, procletul; np - aCeLa va citi porcletul); mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
Pe textul:
„în care (lui) vM (i se) arată pe gps (lui/ Mv) motivele ratării (a) lui gÂtÂ" de Vasile Munteanu
mulțumec pentru semnul de lectură; care, cât n-ar fi, înseamnă.
Pe textul:
„în care (lui) vM (i se) arată pe gps (lui/ Mv) motivele ratării (a) lui gÂtÂ" de Vasile Munteanu
