Poezie
niciodată nu dorm în ianuarie
(povestea lui Gryllus cel Alb)
1 min lectură·
Mediu
insinuant
zorii-și ascut de streșini
briciul acestui crivăț prelungit
și n-am murit ascult cum putrezește
frunzișul lepădat acum un an
ieri am umblat cu toporul prin curte
se făcea că alerg singurul greier alb
cei șapte pitici mă băteau cu bulgări
trupul meu lovit răsuna surd a lemn
zăpada-i mai înaltă decât ușa
un altfel de perete mi se sprijină de piept
sau eu stau drept doar și-a lipit de mine
fetița mea obrajii cu gropițe
n-o-mbrățișez să nu tresară-n somn
s-ar prăbuși asupră-nea nămeții
muiați într-un târziu de toamnă-n ceară
ascult cum fulgii ne-nconjoară construind
un alt castel fantastic fără poduri
e frig tata e frig a scâncit
am încălzit-o respirând deasupra ei întreaga noapte
răstimp elitrele mi-au ars
de-aceea voi mă vedeți negru
054.848
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “niciodată nu dorm în ianuarie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13924618/niciodata-nu-dorm-in-ianuarieComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMmulțumesc, domnule Ștefan, pentru lectură și pentru semnul despre.
0
OAPoveste de iarnă cu un Gryllus bimaculatus ce bate repede din aripioare, căci altfel de ce ai fi “umblat cu toporul prin curte”?
Mijloace stilistice excepționale ori imagini feerice: “zorii-și ascut de streșini briciul acestui crivăț prelungit”, \"ascult cum putrezește
frunzișul lepădat acum un an\", “ascult cum fulgii ne-nconjoară construind un alt castel fantastic fără poduri”, “un altfel de perete mi se sprijină de piept” creează impresia de vis, de basm, de neobișnuit și conferă gingășie: “și-a lipit de mine fetița mea obrajii cu gropițe”.
Ultimele versuri sună cam așa:
“răstimp elitrele mi-au ars
de-aceea voi mă vedeți negru
niciodată nu dorm în ianuarie”!
Un poem insinuant!
Ottilia Ardeleanu
0
CScare poate ar taia respiratia de n-ar avea duiosia sa te uimeasca treptat, un poem care-ti ramane in piept. L-as putea citi de zeci de ori, s-ar simti ca o mangaiere pe dinuantru. As fi vrut sa-i pot da o stea, din pacate nivelul nu-mi permite. Imi pare rau ca nu se poate face cumva mai remarcat, din noianul de poezii de pe site.
0
VMmulțumesc, Ottilia, mulțumesc, Cristina, pentru lectură și pentru semnul despre.
0
zorii-si ascut de stresini
briciul unui crivat prelungit
si n-am murit ascult cum putrezeste
frunzisul lepadat acum un an``
In plus, o usoara tenta paterna
aduce textului o boare de duiosie.
Felicitari!