Poezie
numele ei este Lobelia
(proezia vieții, a femeii și a celui care devine oricum)
2 min lectură·
Mediu
puține flori se deschid numai pe întuneric. pielea unei astfel de flori poate avea orice culoare. în funcție de cât de repede respiră. orice gust. în funcție de locul de care îți apropii buzele. orice reflexie. în funcție dacă o mângâi tandru sau apăsat. când vorbești frunzele îi freamătă. se lungesc într-o febrilă căutare a unui cer nevăzut. când se tem că l-au atins se răsucesc cu fața închisă în sine. se tem și mai tare de păsări. atunci începe să plouă. te transformi în milioanele de picături ce nu ating niciodată pământul. ești ud. ești verde. ești altfel. ești gelos. nici măcar nu știai că îți place. ești viu. nu te mai poți controla. ești pe rând: animal. lider. stăpân. simți nevoia să o rupi. să o expui în inimă ca într-o vază. la ce bun altminteri atâta lut? ai lăsa-o la macerat. apoi ai mânca-o cu o lingură de lemn. sculptată de tine. încă mai ai cuțitul de vânătoare pe care îl purtai la brâu când plecai în expediții. de foame mâncai orice plantă cu floare. să nu îți mai fie străine le puneai nume de femei. niciodată același. până când ai început să înțelegi. întâi te-ai săturat. a doua oară te-ai tăiat. ai oblojit rana cu aceeași plantă și te-ai vindecat. apoi te-ai rătăcit. dar florile ei arătau întotdeauna nordul. în cele din urmă ploile te-au pătruns. ai răcit grav la plămâni. ai băut în fiecare seară la aceeași oră infuzie cu numele ei. te-ai vindecat. dar continui să bei. cel mai tare te sperie gândul că ai început să uiți.
soțiile se deschid noaptea
074.767
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 268
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 2
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “numele ei este Lobelia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13924185/numele-ei-este-lobeliaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CRpoate fi lobelia.fiecare poate avea poetul ei.nu sunt de acord cu finalul
rara
rara
0
VMmulțumesc, Ottilia, pentru lectură și semnul despre; sensibilă, ca întotdeauna.
Cezara: după cum poate realizezi (poate nu), tu pui problema din perspectiva florii; finalul este numai o concluzie a începutului: \"puține flori se deschid pe întuneric\"; nu rezultă de aici că toate florile se deschid pe întuneric sau că acelea care se deschid ziua sunt mai puțin soții; așa văd eu o floare care înflorește o singură dată de-a lungul vieții; e perspectiva mea - cer scuze dacă un alt tip de soție s-a simțit jignită; mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
Cezara: după cum poate realizezi (poate nu), tu pui problema din perspectiva florii; finalul este numai o concluzie a începutului: \"puține flori se deschid pe întuneric\"; nu rezultă de aici că toate florile se deschid pe întuneric sau că acelea care se deschid ziua sunt mai puțin soții; așa văd eu o floare care înflorește o singură dată de-a lungul vieții; e perspectiva mea - cer scuze dacă un alt tip de soție s-a simțit jignită; mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
0
CRnu trebuie sa îți ceri scuze. am spus ca nu sunt de acord cu ,,încadrarea,, femeii în cuvântul soție. eu cred că termenul femeie este ideal. si pentru sotii si pentru celelalte,
chiar mi-a plăcut lobelia. m-am regăsit.
cu sinceritate,
rara
chiar mi-a plăcut lobelia. m-am regăsit.
cu sinceritate,
rara
0
VMdacă toate soțiile sunt femei, nu toate femeile sunt soții; să zicem că numai acelea care... se deschid noaptea.
0
NKdin poemul de fata se extrage concluzia ca sotia, respectiv, nevasta, este acea subspecie feminoida care se deschide exclusiv noaptea, ceea ce o situeaza pe aceeasi creanga a arboretului evolutiv cu vampirii, barurile cu circuit inchis, varcolacii , azilurile pentru homeleshi si zombi ( despre zombi nu sunt foarte sigura). deduc ca rationamentul din care a fost extras poemul este urmatorul: lobeliile sunt flori care se deschid doar noaptea/ sotiile sunt femei care se deschid doar noaptea/ deci ( merde le sophisme) sotiile sunt lobelii. neavand nimic impotriva sotiilor, cu atat mai putin , impotriva lobeliilor si simtindu-ma obligata sa am , totusi, ceva cu cineva , am descoperit ca , desi imi place poemul, ma simt inconfortabil logic in P2 si ma irita teribil generalizarea abuziva pe care autorul poemului o comite fara sfiala si teama de consecinte. daca in contractul prenuptial , pe langa custodia copiilor / acareturilor, e prevazuta si clauza speciala a deschiderii exclusiv nocturne, e perfect explicabil de ce multe din cogenderele mele prefera uniunea consensuala ori amorul virtual, ambele cu metabolism sanatos, inclusiv diurn.
propun gratios proprietarului lobeliei o schimbare de paradigma sau peisaj , eventual, intr-o zona exotica, in care noaptea cade cand vrea ea, inclusiv noaptea.
propun gratios proprietarului lobeliei o schimbare de paradigma sau peisaj , eventual, intr-o zona exotica, in care noaptea cade cand vrea ea, inclusiv noaptea.
0
VMrăspund la fel de grațios: nu; adică 0 (valoare de adevăr, desigur).
0
Frumoasă asemuire cu o ființă care joacă aproape oricare dintre aceste roluri de “tratament” pe care lobelia le are.
Voi evidenția doar atât:
“dar florile ei arătau întotdeauna nordul. în cele din urmă ploile te-au pătruns. ai răcit grav la plămâni. ai băut în fiecare seară la aceeași oră infuzie cu numele ei. te-ai vindecat. dar continui să bei. cel mai tare te sperie gândul că ai început să uiți.
soțiile se deschid noaptea”
Frumoasă imaginație poetică!
Ottilia Ardeleanu