VMVasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
Bucuresti
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„minoritate rumelică" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„apoetică, scrisoare de pe malul dâmboviței" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextbună ziua; am dori să știm dacă vă asumați identitatea acestui blog: http://baliverne-micutzu.blogspot.com/2010_03_01_archive.html
Pe textul:
„Balaladoaica" de Sergiu Borsan
De îmbunătățit0 suflu
Contextmulțumesc, domnule Sibiceanu, pentru lectură și pentru invitație.
mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre.
mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„reanimarea dimineților" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context\"la fille de Minos et de Pasiphaé\"; din cele spuse de tine, reiese că alegi cuvintele - și nu greșești; eu aleg ideea - și nu greșesc; poate ar trebui să prețuim fiecare lucru pentru caracteristicile sale - caz în care greșim împreună; pentru că a opera această distincție între cuvânt și idee presupune o temeinică teorie a limbajului, la care cu greu am putea purcede pornind de la trimiteri obscure; ca și cum, distingând între domestic și sălbatic am pretinde nu numai că am elucidat fundamentele biologiei, dar mai ales pe cele culturale. și spunând acestea (poate întâmplător, poate nu) îmi vine în minte \"fenomenologia experienței estetice\" a lui Dufrenne, dar și alți \"scriitori francezi mari\".
personal, mă rezum la a spune atât: dacă \"la început a fost Cuvântul\", ceea ce se trece cu vederea foarte ușor la simpla lectură este faptul că acest cuvânt \"era la Cineva\"; iar asta prespune Norma (Ideea) - măcar din simplul motiv că nu pot pune la baza oricărui tip de creație (cu atât mai puțin de natură estetică) cu nici un chip Iraționalul.
Pe textul:
„viitorul meu, cuvintele" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc tuturor pentru răgazul acordat acestui text.
Silvia: un ceas, după cum bine ai observat, în anumite conjuncturi, dobândește dimensiuni și o geometrie nebănuite; dar ceea ce cred că prevalează este paradoxul că un obiect caracterizat prin excelență de trecere devine un punct de reper fix, trecerea transferându-se asupra subiecților ce îl înconjoară.
Leonard: nu știu cât de clișeic sună, oricum, dimensiunea este una monografică, nu anatomică; exceptând faptul că nu despre răzvrătiri am încercat să vorbesc, ci despre un anume tip de identitate, precum și un anume tip de antagonism, interpretarea ta este în mare parte justificată.
Caty: cred că esența surprinsă de tine este aceea care contează cel mai mult: fertilitatea.
Sebastian: nu mă îndoiesc de faptul că varianta propusă de tine posibil să fie superioară scriiturii mele; dar, de exemplu, împerecherea (castanelor) în absența pământului (sterilitate) sau trupul ca un aragz (?!) semnifică clar altceva decât ceea ce eu am intenționat.
încă o dată, mulțumesc tutror pentru semnul de lectură.
Silvia: un ceas, după cum bine ai observat, în anumite conjuncturi, dobândește dimensiuni și o geometrie nebănuite; dar ceea ce cred că prevalează este paradoxul că un obiect caracterizat prin excelență de trecere devine un punct de reper fix, trecerea transferându-se asupra subiecților ce îl înconjoară.
Leonard: nu știu cât de clișeic sună, oricum, dimensiunea este una monografică, nu anatomică; exceptând faptul că nu despre răzvrătiri am încercat să vorbesc, ci despre un anume tip de identitate, precum și un anume tip de antagonism, interpretarea ta este în mare parte justificată.
Caty: cred că esența surprinsă de tine este aceea care contează cel mai mult: fertilitatea.
Sebastian: nu mă îndoiesc de faptul că varianta propusă de tine posibil să fie superioară scriiturii mele; dar, de exemplu, împerecherea (castanelor) în absența pământului (sterilitate) sau trupul ca un aragz (?!) semnifică clar altceva decât ceea ce eu am intenționat.
încă o dată, mulțumesc tutror pentru semnul de lectură.
Pe textul:
„viitorul meu, cuvintele" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc împătrit pentru lectură și pentru semnul despre.
(Costin: nu cred că are vreo importanță ce anume stă la baza \"emoției estetice\" atâta timp cât se caută a fi redată prin mijloace specifice; sunt viu, deci nu pot comporta o stare de permanentă beatitudine; cum, de altfel, nici rațional nu pot fi tot timpul; îi felicit pe aceia ce reușesc, dar nu îi invidiez.)
Pe textul:
„[!]" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Alex pentru lectură și pentru semnul despre.
Ioan, chiar nu ți s-a întâmplat să umbli noaptea pe un drum ce trece departe de oameni (să zicem...\"aiurea\") și să simți nevoia să fluieri? dacă ai căra cu tine o vioară sau un alt instrument pretențios de dimensiuni mici, poate că ai închina o \"simfonie nimănui\" chiar acolo, în mijlocul întunericului și al prafului; dar, când ai de cărat un pian...; în plus, avantajul/ dezavantajul muzicii față de scris este acela că semnul exclamării nu este la fel de vizibil (chiar și în titlu?/! - caz în care ți-a scăpat o propoziție...), e mai degrabă o rupere de coardă (fază la care mulți oftează), o spargere, o deteriorare; oricum, o palmă nu te deterimină în mod expres să întorci și celălalt obraz, dar îți poate crea iluzia că, învârtindu-te în loc, ai o privire de ansamblu asupra a ceea ce te înconjoară - la fel, caz în care îți mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Ioan, chiar nu ți s-a întâmplat să umbli noaptea pe un drum ce trece departe de oameni (să zicem...\"aiurea\") și să simți nevoia să fluieri? dacă ai căra cu tine o vioară sau un alt instrument pretențios de dimensiuni mici, poate că ai închina o \"simfonie nimănui\" chiar acolo, în mijlocul întunericului și al prafului; dar, când ai de cărat un pian...; în plus, avantajul/ dezavantajul muzicii față de scris este acela că semnul exclamării nu este la fel de vizibil (chiar și în titlu?/! - caz în care ți-a scăpat o propoziție...), e mai degrabă o rupere de coardă (fază la care mulți oftează), o spargere, o deteriorare; oricum, o palmă nu te deterimină în mod expres să întorci și celălalt obraz, dar îți poate crea iluzia că, învârtindu-te în loc, ai o privire de ansamblu asupra a ceea ce te înconjoară - la fel, caz în care îți mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„perpendicular 11. sau despre/ herghelii peste calea ferată" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextnu știu dacă este o căutare; adică sigur este căutare, dar este și altceva, poate ascundere; 11, de exemplu, poate fi un capitol...; a merge mai departe cu presupunerile, ar fi o imprudență din partea-mi :); mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
da, și noi citim.
da, și noi citim.
Pe textul:
„perpendicular 11. sau despre/ herghelii peste calea ferată" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Silvia, pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„perpendicular 11. sau despre/ herghelii peste calea ferată" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Ioan, pentru lectură și pentru semnul despe; există, așa cred, o limită a devenirii (atât în plus, cât și în minus); prin urmare, o limită a visării; a Visului? încă nu am aflat.
mulțumesc, Silvia, pentru cuvinte; forță? și creatore? crește și descrește; apoi, iar crește (dar parcă mai chinuit), iar descrește (dar parcă mai apăsător) - mai ușor sunt de observat fazele lunii...; eu doar sunt; cât despre lepădare, poate că șarpele își leapădă pielea, poate că că-i o \"lepădare de satanta\" dinspre ale trupului înspre ale spiritului (cum ar putea fi trupul \"păcătos\"?).
mulțumesc, Ottilia, pentru cuvinte.
mulțumesc, Silvia, pentru cuvinte; forță? și creatore? crește și descrește; apoi, iar crește (dar parcă mai chinuit), iar descrește (dar parcă mai apăsător) - mai ușor sunt de observat fazele lunii...; eu doar sunt; cât despre lepădare, poate că șarpele își leapădă pielea, poate că că-i o \"lepădare de satanta\" dinspre ale trupului înspre ale spiritului (cum ar putea fi trupul \"păcătos\"?).
mulțumesc, Ottilia, pentru cuvinte.
Pe textul:
„iernile nu au vârstă" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextreușită această aritmetică a tăierii care implică: a) ideea de reciprocitate, ideea că iubirea este un ritual al dublei sacrificări; și b) că, atunci când dublul încetează, rezultatul este sau Unu sau Nimic.
cred că observația domnului Sibiceanu pornește de la faptul că \"intestine\" este un termen prea tehnic (anatomic) în raport cu restul textului; mațe ar fi prea dur și (în unele accepțiuni, puțin poetic); poate măruntaie, poate altceva, poate să rămână și astfel - alegerea îți aparține.
a citit,
Vasile Munteanu
Pe textul:
„poemul pe care mi-l spun numai mie" de iarina copuzaru
Recomandat0 suflu
ContextCostin, după cum îmi place să spun, dacă fericirea (ai dreptate, un concept) nu ar fi un ideal, nu ar fi capitol în Manualul de Filozofie...; în altă ordine de idei, după cum lesne se poate observa, în textul de mai sus (inevitabil și în comentariul meu), se vorbește despre fericire ca despre un deziderat, nu despre un dat, ceva ce îți dorești (și dorești celorlalți), nu ceva ce ai deja (se poate deduce acest lucru din maniera de construire a verbelor); \"un pahar\" nu este un peștișor de aur, ci numai pretextul unei amăgiri (reale și/sau imaginare) - în definitiv, poezia este și ea tot o poveste frumoasă.
te salut.
te salut.
Pe textul:
„ nu știu de unde a început dorința asta" de Silvia Goteanschii
0 suflu
Contextnici n-ar putea fi altfel (cel puțin eu așa cred), Iarina, fructul baobabului e pâinea, de care, în general, se bucură maimuța; sau într-o formulă mult mai cunoscută: dragostea trece prin stomac; mulțumesc pentru prezență.
Pe textul:
„moartea e o savană în care/ te iubesc în absență" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmie mi-a plăcută că, aici, fericirea are un accentuat aer de familiaritate; de exemplu, v1 (\"să fiu fericită eu și tot restul lumii\") amintind de urarea: Să fiți/fim sănătoși!, rostită atât la despărțire, dar și cu rol de intermezzo într-o reuniune cu aceia apropiați, când după o îndelungată \"punere a țării la cale\", cineva exclamă: Hai să mai și trăim! și închină paharul: Să fim sănătoși!. iar acesta este un mod subtil, dar incontestabil de recunoaștere a originii autoarei; pentru ca imediat (v2) autoarea să se detașeaze în manieră personală de \"grup\" (o revoltă pur estetică, de genul: nu reneg, dar nu mă identific); pentru ca tipul acesta de împotrivire naturalului, trecând prin exercițiul așteptării și al maternității (să nu uităm că \"puiul de om\" este animalul cu cea mai lungă perioadă de incubație), să asistăm la o revoltă în adevăratul sens al cuvântului; o revoltă neputincioasă, fermă și suavă deopotrivă, o revoltă pur feminină în fața propriului chip și propriei asemănări.
un cititor,
Vasile Munteanu
un cititor,
Vasile Munteanu
Pe textul:
„ nu știu de unde a început dorința asta" de Silvia Goteanschii
0 suflu
Contextmulțumesc, Silvia, pentru lectură și pentru cuvinte; sincer, am sperat ca acest text (care nu este poezie - spun asta pentru a scuti pe știu-ei-cine să-și mai bată capul cu elaborarea unui comentariu) să impresioneze numai pe aceia care apreciază un documentar al inimii; dacă, de exemplu, Animal Planet își are publicul său, de ce nu ar exista și Animal Poetry :).
încă o dată, mulțumesc pentru prezență.
încă o dată, mulțumesc pentru prezență.
Pe textul:
„moartea e o savană în care/ te iubesc în absență" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextun bas-mărturisire, tocmai de aceea de un atipic plăcut, în ciuda clasicei atmosfere \"de cârciumă\", care, în opinia mea, aici este numai un pretext pt muzicalitatea aceasta \"ciupită\", ce acompaniază un apăsător sentiment de singurătate și speranța unei promisiuni niciodată ținute.
posibilă sugestie: aș fi structurat textul conformei tehnicii de elaborare a unei melodii (12 măsuri/3 secvențe - fiind vorba despre poezie, aș fi renunțat, probabil, la 1 id. 3).
în plus, aș renunța la \"de tutun\"; pe de-o parte, \"îngălbeniți\" este suficient, pe de altă parte, mai jos apare \"mahorcă\".
a citit,
Vasile Munteanu
Pe textul:
„Jur că n-o să mai beau" de dan david
0 suflu
Contextcând le-am scris, Leonard, mărturisesc faptul că nu mi-am pus problema dacă îmi plac sau nu respectivele versuri (primul și ultimul); dar ele sunt necesare în maniera în care am gândit întregul; nu știu ce semnificație le-ai dat, dar dp meu dv, de exemplu, și o hienă e lacomă, dar are alte caracteristici; ideea este că precizările respective sunt absolut necesare; las fiecăruia plăcerea de a descoperi de ce; dacă va crede că efortul nu se merită, asta e, să omită versurile respective.
cât despre acele elemente la care se putea renunța, dimpotrivă, eu fi renunțat la următoarele: ierburi, apă, blană, copite, săgeata, praf de pușcă, umezeală, moliciune, scorburi șcl; de fapt, aș fi păstrat numai spațiul dintre cuvinte; singura șansă de a fi o poezie perfectă; dar, vorba lui Valery, \"perfecțiunea înseamnă muncă\", iar eu nu am o astfel de predispoziție.
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
cât despre acele elemente la care se putea renunța, dimpotrivă, eu fi renunțat la următoarele: ierburi, apă, blană, copite, săgeata, praf de pușcă, umezeală, moliciune, scorburi șcl; de fapt, aș fi păstrat numai spațiul dintre cuvinte; singura șansă de a fi o poezie perfectă; dar, vorba lui Valery, \"perfecțiunea înseamnă muncă\", iar eu nu am o astfel de predispoziție.
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„moartea e o savană în care/ te iubesc în absență" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Ottilia, mulțumesc, Marius, pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„puști fără" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextrespectând raționamentul tău, chiar și tu, dacă nu ai fi fost cum ești, ai fi fost altfel; uite cum, ce coincidență, e suficient să deschidem gura, mă rog, să tastăm ceva (orice) pentru a rosti clișee; dacă ești capabil (personal, nu cred) să-mi zugrăvești un portret la alcătuirea căruia alte adjective ar fi mai aproape de chipul real, nu ezita, îmi plac adjectivele; altminteri, vorbești ca... oarecare în târg (vorba ta, să nu mă exprim altfel - ce s-a întâmplat, iar te simți nebăgat în seamă?); maturizează-te; dacă poți, desigur (personal, cred).
Pe textul:
„the new shit of the year" de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
Context