Poezie
Balaladoaica
5 min lectură·
Mediu
Balaladoaica
A fost odată ca niciodată,
Din praf, fulger și salată,
O mare aventură,
cu gust de murătură.
I
În Siliștea-n zori,
Se arat-un moș cu flori,
Călare pe un mânz, iute ca șapte sori.
El este Gheorghe cel vestit, smarald al Orientului
Aprig în lupte, îndemânatic în trânte.
În picioare are arendele țăranilor,
Bocanci catalani ca a hispanilor.
La brâu are un paloș, un ciomag și-un ghiocel,
Dar n-ai vrea să-l miroși, nici măcar nițel.
În gură-și poartă paiul, iar pe cap căciula,
Prietenii îi spun nașul și, ocazional, pendula.
Astfel aleargă andante pe mânz călare
În lumina dimineții ce în cap îi sare.
Lângă sat văzu pe Ileana Cosânzeana
Mândră-n toate cele, gata maritiș,
Bună la stână, chiar și la prundiș,
Însă înainte de a o lua, citește prescripția.
Lui Gheorghe i se trezi interesul,
și cum interesul poartă fesul,
Sări și gard și tot
s-o vadă pe Ileana la bot;
-Ești frumoasă ca în stele!
-Hai sictir c-adun surcele;
-Dar eu numai pe tine te iubesc,
Eu altă muiere nu-mi doresc!
-Hai marș, c-am avut o droaie de dulăi
Și toți au fost niște mari pămpălăi,
De ce crezi tu c-ai fi mai bun
Și meriți să-mi intri în cătun?
Atunci Gheorghe zâmbi mefistofelic:
-Căci eu voi trece prin viscol și ploaie
Și fără respiro mă voi avânta, și voi băga,
În ciuda vijeliilor și prin zoaie,
Să-ți aduc din Occident,
Vopsea de păr cu permanent!
-I-auzi măi, chiar așa ?
-Afirmativ, cucoana mea.
-Atunci du-te și să vii degrabă
.
Plecă Gheorghe îndată, în a sa misiune sfântă,
Vesel ca un cioban cu mămăliga frântă.
Ca în povești cu copyright, a lăsat firmituri
Să găsească drumul de s-o-ncurca-n păduri.
La pas de doină, la cântec de codru.
Se legăna agale către vamă,
Călare pe mânzul cu ochii de aramă.
Peștii cântau, pietrele sforăiau, berzele cădeau ca MIG-urile
Dar lui nu-i păsa, căci avea CASCO și numa-n bască îl durea.
Ajunse la o coadă de zeci de kilometri...
Aici, oamenii cumpărau vize la superpreț
să ajungă în ținutu-i măreț;
N-avea timp, gazul să-l ardă
Și trecuse prin toți cu a sa bardă.
Băiat de băiat, Gheorghe de la sat
curmă pe vameși, talmeș-balmeș.
Și a rămas doar un copil cu Rolex la mână.
-Pe unde tre\' s-o apuc să iau vopsea cu permanent?
Pruncul răspunse – La primă balegă, faceți la dreapta.
Merse, merse Gheorghe pe cadavre de halbiști și paprikari
Până ajunse la un han de liber-schimbiști și circari;
La intrare scria mare (cu font de 21, Arial, culoare Azur, înclinat 5° la dreapta)
Balega.
-Aha, deci aici carevasăzică.
De după colț și apăru ca-n basm
Un om ce arăta a pleonasm.
Avea față strâmbă și graiul smucit,
Iar ochii-i ieșeau din orbite.
-Ce dorești? Că de oameni mi-e lehamite!
-Eu sunt Gheorghe, Badea Gheorghe al-II-lea...
-Și mie mi se rupe pielea.
-Unde este dreapta hanului?
-La mine meștere!
-Dar cine ești tu?
-Eu? Un om cu mulți dușmani,
Iar una două fac mulți bani,
Femeile mă iubește iar dușmanii mă bârfește.
-Bine, bine, manelist convins.
Ai noroc că-s tolerant.(!beep!)
Hopa, ce se auzi?!
-Ala-i punctul culminant.
-Bine prietene, dă-mi dreapta hanului să purced
Altfel la a ta beregată mă reped.
-Tu faci cursă să iei vopsea?
-De unde știai nenea?
-Hehe, de vrei răspunde la ghicitoare
Și voi rămâne ca o sperietoare.
Ce arată a mistreț, dar e chipeș ca un mire?
Ce grohhăie în coteț, dar vorbește ca un sire?
Gheorghe gândi profund și răspunse cu discernământ:
-E o rață cu zgardă.
-De unde ai știut, e minune mare!
-Păi așa scrie la han la intrare.
-Bine uite dreapta și du-te mai departe,
Apropo
Să nu uiți numele care-mi ține parte.
Eu sunt boier Bocioc, fiul lui Busuioc,
Șmecher adevărat, la toți le fac pac-pac;
Georghe înaintă cu multă ardoare,
Dar lângă o peșteră îl plesni o duhoare.
-Doamne, ce miasmă, miroase a struguri fierți,
Stai așa că-i pericol, dar nu fac ocol.
Pun pariu că aici locuiește un factor disturbator.
Ocheanul îl luă și privi în întuneric,
Auzi un fâlfâit și văzu un tâmpit.
Un balaur înspăimântător își făcuse aici culcuș
Și păstrase din oameni un derdeluș;
Simțea c-avea sâmburi în gușă:
-Ce vizuină, ce gaură infectă!
Duhnea de la cutii de caviar, mâncare selectă,
Dar Gheorghe nu se lăsă speriat
Și intră în cavernă cu pampers-ul legat.
Animalul de balaur, mare cât malul,
roșu ca salamul, cu aripi imense.
Îl privi pe Gheorghe ca pe un șoarece,
iar grumazu-i atrăgea tăișul rece.
La prânz, viteazul înfulecase un pepene,
iar acuma, burta-i țipa să facă lipa-lipa.
Încet ca un melc, dar solid ca un brad,
Cu răbdarea de fier și bile de oțel,
își dădu cămașa jos și dezveli pieptul bengos.
Cu mâinile goale sări la balaur
și-l sugrumă Gheo, falnic ca un taur.
Cei doi se luptară, dar Gheorghe răzbi,
Și-i dădu marți la table cu un ultim efort
și muri balaurul la el acasă în cort...
II
Gheorghe credul, prost prin înțelepciune
Dărâmat și rupt de lene
Porni încet și alene.
Cumpără niște flori
Și se întoarce înapoi la Ileana
Să-i arate cum e cu permanent și
că nu știe italiana.
Merse încet, frumos, ușor,
Se bucura de câte-un nor
și ocazional de un omor.
În amurgul misterios,
Gheorghe, ronțăind un os
Se dădu jos de pe cal
și intră în tribunal
Cu un pas măreț, papal;
Avea un radar zonal
Ce-i găsi un papagal,
Aplică un pumn mortal,
Pentru el, un fapt banal.
Restul erau consternați
Căci Gheorghe lovi la ficați.
Stăteau ca niște soldați,
Ce se vroiau somați.
Femeile se înfierbântară,
doar Ileana stătea rece,
rece, ca o fecioară.
Atunci Gheorghe deschise gura și intonă cu glas de bariton:
-Þi-am adus, fă, vopsea și flori, acum zi, jucăm un șotron?
-Eu cu tine nu mă mărit, căci nu-i vopsea cu permanent!
Atunci Gheorghe, răvășit, se duse la Maria din blocul aferent.
Nu, povestea asta, nu are happy end.
022.105
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sergiu Borsan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 989
- Citire
- 5 min
- Versuri
- 163
- Actualizat
Cum sa citezi
Sergiu Borsan. “Balaladoaica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sergiu-borsan/poezie/13955066/balaladoaicaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SB
da, tot ce-i pe blogul ala e scris de mine. Tocmai l-am sters.
0
bună ziua; am dori să știm dacă vă asumați identitatea acestui blog: http://baliverne-micutzu.blogspot.com/2010_03_01_archive.html