Poezie
Jur că n-o să mai beau
1 min lectură·
Mediu
Cristale albe de sare
Scrâșnesc turmentate
Între dinții îngălbeniți.
Vorbele ies ca niște murături
Puțind a mahorcă.
Recunoști imediat
Înjurăturile mele obișnuite.
De atâta timp mă abțin
Să nu le rostesc!
Mâine le voi fi uitat.
Dar sufletul meu spălat de mâhnire
Va simti mereu, ca pe-o durere,
Lipsa gândului tău,
Cort peste patimile mele vinovate.
Jur că n-o să mai beau!
024267
0
un bas-mărturisire, tocmai de aceea de un atipic plăcut, în ciuda clasicei atmosfere \"de cârciumă\", care, în opinia mea, aici este numai un pretext pt muzicalitatea aceasta \"ciupită\", ce acompaniază un apăsător sentiment de singurătate și speranța unei promisiuni niciodată ținute.
posibilă sugestie: aș fi structurat textul conformei tehnicii de elaborare a unei melodii (12 măsuri/3 secvențe - fiind vorba despre poezie, aș fi renunțat, probabil, la 1 id. 3).
în plus, aș renunța la \"de tutun\"; pe de-o parte, \"îngălbeniți\" este suficient, pe de altă parte, mai jos apare \"mahorcă\".
a citit,
Vasile Munteanu