VMVasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
deși nu vă pot contrazice în totalitate, doar de aceea se vorbește despre \"arta culinară\", un tort mi se pare mai degrabă gustos decât frumos; dacă tot ați amintit de vechile meșteșuguri, m-aș gândi mai degrabă la \"bronz\", un metal căruia abia arta îi conferă un caracter nobil; e nevoie de ceva mai mult decât Natura pentru a transforma anumite proprietăți în calități, de a conferi utilului caracter decorativ și contemplativ, o poziție superioară pe scara valorilor acceptate ca atare de către spirit; iată de ce am invocat gratie alături de grație; cumva arta (grație), dacă nu implică un anume tip de evadare (gratie), ține mai mult de domeniul cochetăriei (sterilitate, joc gratuit).
mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.
Pe textul:
„the doors. on fire" de Vasile Munteanu
mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru cuvinte; de starea scrierii, mai aproape ar fi \"iurta\", intimitatea aceea cu departele de oameni; desigur, ar deturna sensul (dacă o exista unul).
Pe textul:
„the doors. on fire" de Vasile Munteanu
mulțumesc, Silvia, pentru tălmăcire; când intri într-o poveste, nu are cum să nu fie frumos - Răul este învins; din păcate, necredința (nu numai în povești) sporește direct proporțional cu numărul anilor; ne abandonăm Răului cu bună știință, până într-atât încât nu numai că nu îl mai putem învinge, dar nici nu se mai preface învins.
Pe textul:
„the doors. on fire" de Vasile Munteanu
cred că fără referințele IT și fără \"croiala stelelor\", ar fi o poezie deosebită; mai exact, de la \"geamul se mișcă\"; din prima strofă aș păstra funia care crește din tine, imagine foarte puternică și inspirată.
un cititor,
Vasile Munteanu
Pe textul:
„dress poem" de Silvia Goteanschii
eu simțul umorului îl am; ok, aștept să mă convingă întregul; și îți urez să câștigi Olimpiada Prozatorilor; faza pe țară, desigur...
Pe textul:
„Mântuitu\'" de Victor Potra
(de acord cu Leonard) dpdv tehnic, scriitura este ireproșabilă.
dar
după Cișmigiu et comp, Johnny Boambă sau Viața începe la Milogu\' ș.a. (bine, în capul listei ar sta Groapa, dar Barbu e de un calibru superior autorilor lucrărilor sus-menționate și abordează un alt registru), fragmentul tău (îmi permit să presupun că este în nota întregului text) are gust de bere desfăcută de vreo două zile; cum ar veni: ce e tare nu are gust (limbajul - argoul nu se stăpânește \"după ureche\"), iar ce te îmbată e răsuflat (tema).
mi-aș dori din suflet să nu primești acest punct de vedere ca pe ceva personal; am convingerea că pretinzi mai mult de la tine, iar părerea mea este că orice olimpic la română care accede la faza națională poate să scrie ceva de genul fără prea mare dificultate.
Pe textul:
„Mântuitu\'" de Victor Potra
pentru că văd că la mănuși nu vă pricepeți; mănușile fără degete au și ele utilitatea lor; dacă depășiți etapa sus-menționată, vă recomand modelul Sporter GS...
Pe textul:
„minoritate rumelică" de Vasile Munteanu
șef de atelaj, ceva experiență? pare că vorbiți în cunoștință de cauză...
Pe textul:
„minoritate rumelică" de Vasile Munteanu
mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru cuvinte.
mulțumesc, domnule Silvestru, pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„marile ceasuri din micile așezări" de Vasile Munteanu
dar cine poate consuma constant icre negre? sau varză? nu-i așa, este sezonul în care am nevoie de o gamă variată de vitamine - un ghiveci pică \"la fix\".
oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„marile ceasuri din micile așezări" de Vasile Munteanu
nu știu cât de \"magnific\" este să adormi în visul-vis (refuzat, după cum se poate vedea), dar consider cel puțin la fel de important să fi lucid în stare de veghe (ceea ce, recunosc, mie cel puțin mi se întâmplă rar); cred că și una și cealaltă sunt stări date omului spre a fi \"consumate\" și depășite; către ce? deși sunt convins că nu voi afla vreodată, n-am să mă opresc în a cerceta.
mulțumesc, domnule Eugeniu, pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„marile ceasuri din micile așezări" de Vasile Munteanu
un text în care planurile se întrepătrund cu naturalețe; o tristețe la limita abandonării, luciditatea salvând-o de la a fi excesiv de patetică; desigur, acesta este prezent, dar în doza absolut necesară unui astfel de text - unul limpede, fără înflorituri inutile și fără exagerări.
Pe textul:
„poveste de evitat realitatea" de Emma Greceanu
posibil să nu am dreptate, dar aș construi ceva de genul: \"am pornit cu tata spre brădet (sau braniște), după lemne\" (sau altceva de genul; motive: (printre altele) i) brădetul (sau braniștea) e/sunt formă/forme implicit deluros-montană/e); ii) ai evita \"pornirea la deal\" marcă înregistrată Labiș.
apoi, aș mai curăța din pronume (mai ales cele genitivale).
deocamdată, atât.
Pe textul:
„Dealul tău cu brândușe" de dorin cozan
RecomandatPe textul:
„în prelungirea coloanei, infinitul" de Vasile Munteanu
textul de mai sus vorbește (încearcă) despre limbajul universal al iubirii; evident că putem încerca o abordare filologică, sociologică sau chiar antropologică..., dar, cred eu, am avea nevoie de prea multe cuvinte pentru un text atât de restrâns.
mulțumesc și pentru revenire :).
Pe textul:
„în prelungirea coloanei, infinitul" de Vasile Munteanu
vorbea franceză înainte să plece; prin urmare, ar fi mai adecvat să spunem că limba franceză l-a învățat pe Brâncuși (ideea ar fi că o limbă poate fi limbă străină, un om nu).
oricum, mulțumesc pentru semnul de lectură.
Pe textul:
„în prelungirea coloanei, infinitul" de Vasile Munteanu
mulțumesc tuturor pentru semnul de lectură și pentru cuvinte.
Pe textul:
„în prelungirea coloanei, infinitul" de Vasile Munteanu
alți oameni, alte cuvinte, aceleași. mulțumiri
Pe textul:
„de ziua mea am fredonat alifantis" de Vasile Munteanu
mulțumesc oamenilor pentru cuvinte și cuvintelor pentru oameni.
Pe textul:
„de ziua mea am fredonat alifantis" de Vasile Munteanu
mulțumesc, Iarina, pentru lectură și pentru cuvinte.
Pe textul:
„suflet șchiop, vândut virtualului" de Vasile Munteanu