Vasile Munteanu

de exemplu, cum ar fi că în ciuda acestei/or uitări, continuăm să trăim; deși ar exista motive suficiente să spunem că tocmai de aceea.

mulțumesc pentru semnul de lectură.

poate că nu există decât ritmul, Geea; mulțumesc pentru semnul acesta prin timp.

asemenea.

mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre.

asemenea.

er: atotcuprinzătoare

sfârșit nu este frigul; chiar dacă mâinele lui sunt doar amintirea unei călduri; tot mai slabe, tot mai mult rămase în urmă; uși, multe uși, și toate închise; încuiate; drumul este deschis numai spre trup; iar acestă absență a sensului pentru care ușile au fost gândite le transformă în opusul lor; dar la capătul fiecărei dimineți răsar mâini mai mari și mai calde; atot cuprinzătoare.

sărbători fericite, Katy.

domnilor: Ștefănescu și Vianu, doamnă Mainka, cuvintele domniilor voastre onorează.

cele luminoase și deopotrivă numinoase vă doresc.

mulțumesc, domnule Popovici, pentru lectură și pentru semnul despre. îmi place să cred că \"sfârșitul calendarului\" nu are sensul latin, ci pur și simplu reprezintă cea mai importantă sărbătoare din două calendare distincte; oricât de mult trebuie așteptat, să spunem că vorbim mai mult despre promisiunea unei zile în care această sărbătoarea va coincide dpdv calendaristic.

motiv pentru care și eu vă urez Sărbători Fericite.

domnule Anghel, nu aveți de ce să îmi mulțumiți, meritul fiind al calităților pe care le dovediți și care conving; eu nu fac altceva decât să aplic simple formalități de evidențiere a autorilor așa cum au fost ele gândite de inițiatorii siteului; drept pentru care am fi onorați dacă, începând de astăzi, v-ați implica la rândul dv mai mult în evidențierea prin înstelare a textelor în a căror valoare credeți sau cărora le acordați credit.

în plus, este adevărat, nu sunt la primul text semnat de dv pe care îl evidențiez, dar, în această seară, meritul este al insistentei (îndreptățit) noastre colege de site, Anni-Lorei Mainka, fără de care probabil nu v-aș fi remarcat acum; lucru pentru care îmi cer scuze - mi-aș dopri să am răgazul necesar de a citi tot ce se postează; mulțumesc, doamnă Mainka.
excelsior!

nu știu cine sau ce credeți dv că m-a inspirat, dar presupun că inteligența modelului la care faceți referire este reală; doar că... nu există! paradoxul a fost demonstrat de Zenon: pentru ca râul A să parcurgă distanța dintre B și C, trebuie să parcurgă în prealabil jumătatea distanței ș.a.m.d.; pentru o astfel de inteligență, nu doar că acelea care salvează urma sunt pietrele, dar apele nici nu curg, pentru că valea... e la deal; atât de \"la deal\", încât totul se reduce la un punct; e drept, un punct îmbrăcat în orăcăituri (pentru a ne întoarce la buhaiul nostru) cu pretenție estetică mai ceva decât foile de ceapă ale lui Nichita.

nu, domnule Sibicieanu, în realitate, lucrurile sunt mult mai simple; de regulă adorm greu, drept pentru care îmi scriu singur fabule; așa se face că acum mi-a preumblat prin insomnie Negru-Vodă; spre deosebire de cel real, atât de negru, că nu se vede nici o monastire; în definitiv, o ciupercă-ntr-un picior asta și este: o ciupercă (în cazul de față, scleroderma vulgare).

mulțumesc pentru aproape.

mulțumesc, domnule Sandu, pentru lectură și pentru semnul despre.

mulțumesc, Silvia, pentru lectură și pentru cuvinte.

nu cred, domnule Ionescu/Eugeniu, că este cazul să-i ținem metaforei lecții de istorie; de bună seamă că nici un fierar al Sighișoarei (chit că Turnul Fierarilor a fost construit pe locul în care mai înainte se afla Turnul Bărbierilor - cunoașteți expresia: uite-așa o barbă avea...) nu a potcovit vreodată calul unui achingiu; tocmai de aceea mi s-a părut un bun exemplu pentru un anume tip de ideal (imposibil); mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

Liviu: poate pentru tine contează, poate nu; opinia mea nu este mai mult decât atât: o părere de coleg de site (pur personală; nu are sub nici o formă caracter administrativ); mi-am amintit de unele dintre primele tale poeme postate pe acest site, cumva pline de stângăcii (probabil principalul motiv pentru care le-ai retras), dar care făceau simțită o anume sensibilitate și o căutare sinceră a unei identități în exprimare.

“Aștept să trec în veșnicie/ Cu tot ce-am fost, cu tot ce-am zis,/ Să las în urmă nebunie
Și goană oarbă după vis.// Să le privesc de sus pe toate/ Cîte-au fost și vor mai fi/ Și dezlegîndu-mă, prin moarte,/ Să nu mai pot a le iubi.// Aștept să văd deșertăciune/ Tot ce-am văzut folositor,/ Viața fremătînd în spume/ Zadarnic foc istovitor.// Privind din temple omenirea/ Să o golesc de conținut/ Și să-mi displacă nemurirea/ Și viața care am avut.// Și devenind mereu mai rece/ Mai greu, lipsit de sentiment,/ Să mă dilat pe zi ce trece/ Și să devin un continent.”

sau

“Era tinereții mele/ Încă te aștept,/ Stea aprinsă între stele,/ Demon înțelept.// Strălucirea ta mă arde,/ Focuri în obraz;/ Roșii luminînd petarde/ Suflet-n extaz.// Zile pline de lumină/ Mi-au rămas/ Imprimate pe retină./ Suflet ars.// Te visez copilărie,/ Te regret,/ Cu aceeași nostalgie/ De poet.”

astăzi, după aproape doi ani, oricine a avut răgazul să te urmărească suficient nu poate să nu aprecieze sau măcar să nu remarce evoluția ; desigur, nu deplină (m-aș mira ca vreun autor de pe site – inclusiv eu – să se considere “perfect”...) ; de asemenea, remarcabilă asiduitatea cu care ai comentat autori cu stiluri diverse în dorința de a polariza atenția asupra propriului nume; atenție care, eu unul recunosc, nu ți-a răsplătit suficient nici eforturile, nici așteptările; îndreptățit, neîndreptățit? consider că numai tu poți răspunde; în schimb, remarc altceva; în ultimul timp, postezi texte (printre care se numără și acesta) motivat parțial de o anume dorință de răzbunare, parțial de o dorință de persiflare; lucruri normale în ordinea pasiunilor umane; ceea ce voiam să subliniez este că obscuritatea aceasta de care ai avut parte pe agonia, justificată sau nu (eu cred că da, dar nu contează ce cred eu), te-a ajutat, așa cum am precizat mai sus, să evoluezi; dacă tu crezi că, primind aprecieri nemeritate pe un alt site (dar, ce știu eu, poate doar aprecierile te interesează, nu și reala valoare a acestora), merită să dai frâu liber impulsurilor de moment, atunci facă-se voia ta.

accept (din nou) că sunt supus greșelii, dar (conform unei comparații pe care am mai folosit-o) te văd în ipostaza adolescenților teribiliști, care, după un chef la o cabană, după ce vandalizează camera în care sunt cazați, spărgând tot ce le pică în mână și urinând la întâmplare, încep să strige: Să ne cărăm din cocina asta! desigur, au dreptate.

când parșivei chiuvete nu-i vine țuțuroiu
radetul indexându-ți la inimă căldura
mai zdravăn potrivește-ți pe ceafă căciuloiu
oricum produci mult abur poetizând cu gura

că ea nimic nu simte deși de mult e seară
nedând semn că aude cum printre dinți reciți
de vină-i apa caldă că are-n urechi ceară
iar frigul e de vină nu de alcool sughiți

deci e normal sărmana să-ncerce făcălețul
să dreagă foietajul plăcintei cu dovleac
în vreme ce pe raftul al doilea-n bibliotecă
a rătăcit strategic o rețetă cu afrodisiac

zadarnic la tv sexoasa doamnă Jurcă
privește către tine cum ar privi o curcă

mulțumesc, domnilor, pentru lectură și pentru semnul despre.

mulțumesc, Katy, pentru prezență și pentru cuvinte.

Radu: cititorul are întotdeauna dreptate; excepție: când nu are dreptate; de exemplu, fulgul de grâu (dat fiind contextul) are o anumită semnificație; nu îmi aduc aminte care, dar aceasta este, desigur, problema cititorului (mă gândesc că heraldica românească nu s-a redus întotdeauna la acvilă sau la o... gaură).

mulțumesc, Mihaela, pentru lectură și pentru semnul despre.

mulțumesc, Mihaela, pentru lectură și pentru semnul despre.

mulțumesc, domnule Sibiceanu, pentru presupoziția în_semnării; și pentru semnul de lectură.

bine ai revenit, Mihaela; \"formula înfrunzirii\"? parafrazând o formulă clasică, să zicem: F (frunză)= Uv(unda unui vis)Cr2(pătratul constantei realității); ea este validă numai în cazul în care (îți) poți demonstra ce este este real și ce este constant :).

mulțumesc pentru lectură și semnul despre.

mulțumesc, Ottilia, mulțumesc, domnule Mălăescu, pentru lectură și pentru semnul despre.

domnule Pașa, vorbind despre \"antipatiile reciproce\" (subiect dv), nu pot trage decât o singură concluzie: vă sunt antipatic (nici nu e greu, nu ar fi prima oară când reușesc acest lucru fără să mă străduiesc prea tare; dacă mă mai și străduiesc...); dacă aveți bunăvoința să analizați situația în sine (cu detașarea pe care trecerea timpului ar fi normal să o aducă), ați putea recunoaște că deciziile conjuncturale pe care le-ați luat vizavi de textele în cauză (atât al domnului Cătălin Al Doamnei, cât și al dv) au fost acelea care au atras după sine sancționarea; poate că într-o notă ușor personală, dar, dpmdv, nu am făcut altceva decât să mă raportez la anumite prevederi de funcționare.

prin urmare, apreciez că v-ați înfrânt antipatia pe care mi-o purtați și despre care vă asigur că este unilaterală (dinspre dv înspre mine) și mi-ați lăsat un semn de lectură.

personal, nu vă port nici un resentiment; administrativ, sancțiunea va înceta după expirarea termenului de 30 de zile (din momentul aplicării ei).