Vasile Munteanu

familiarul nu (mă) deranjează; parafrazând un clasic, dacă nu am fost \"domn\" până la 40, nici de acum încolo...

doamne ferește, nu am spus că \"învățător\" id. \"abecedar\"; când am spus: \"au același sens\" mă refeream la faptul că ambele trimit către același univers specific \"claselor primare\" (mai ales acest \"primar\"); prin urmare, deși am înțeles că nu sunt folosite aleatoriu sau eronat, ele își ratează scopul, generând involuntar monotonie ideatică.

\"atâtea-are\" cred că s-ar putea rezolva cu o formulare de genul: \"cam câte are primarul\" (spun \"de genul\" pentru că sunt sigur că un epigramist versat ca dv o să găsească o formulare care să nu aibă nevoie de atâtea părți de vorbire auxiliare).

vă răspund pentru ultima oară; pentru ultima oară din două motive:

primo: sau aveți ochelari de cal - adică vedeți numai ceea ce puteți vedea (caz în care aveți dreptate, vb ceea: \"de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere\")

sau

secundo: aveți numai un cal fără ochelari - adică nu vedeți bine (caz în care idem idem idem)


de ce? pentru că observ că (atât aici, cât și aiurea, pe la alte texte) mă acuzați că am afirmat despre Alex Ștefănescu o enormitate: că nu cunoaște limba română (?!); am să vă rog să faceți un efort (e ceva simplu, dar constat că pt dv implică efort) să înțelegeți ceea ce am scris mai sus; anume: că pasajul pe care dv l-ați citat și l-ați atribuit lui Alex Ștefănescu, respectiv: \"„S-au înclestat amândoi într-o luptă violenta, s-au strâns de gât reciproc, și-au împins unul altuia bărbiile cu podurile palmelor, pentru că în cele din urmă să se prăbușească amândoi și să se rostogolească pe linoleumul pe care femeia de serviciu tocmai îl spăla.”

[ criticul literar Alex. Ștefănescu - O bataie ca-n filme între Cezar Ivănescu și Mircea Dinescu – Ziarul de duminică (3 feb. 2010)]\",

nu contează că este semnat de Alex Ștefănescu, din punctul meu de vedere, maniera de formulare este execrabilă; chiar dacă este scris într-o română (aproape) corectă (oricât ați fi de contrariat - de exemplu, nu se putea încleșta unul singur, sau lupta violentă se rezumă la o agresivitate impotentă șamd), dpdv stilistic pasajul respectiv este unul asbolut mediocru, fiind totalmente lipsit de valoare estetică; a, că nu sunteți de acord (pt că, vezi doamne, este scris de Alex Ștefănescu), puțin îmi pasă.

încă un aspect (reiterez): în loc să bateți cîmpii (sub acest text și sub altele), aducându-mi exemple de alți autori care au folosit LA FEL DE INADECVAT anumite construcții (indiferent de nume, profesie sau notorietate), mai bine ați justifica PLAGIATUL, pentru că, repet, în cazul în care citatul respectiv aparține lui Alex Ștefănescu, el se regăsește integral în următoarele versuri: \"În plină zi pe stradă, doi tineri s-au încleștat într-o luptă violentă./ Se luau de gât reciproc, își împingeau bărbiile cu podurile palmelor./ În cele din urmă s-au prăbușit amândoi pe caldărâmul străzii.\" (unde, mă rog, diferența ar fi că linoleumul a fost înlocuit de carldarâm).


dar mai mult ca sigur că sau calul sau ochelarii acestuia v-au împiedicat să identificați această anomalie.

se vede mâna dedată la sinteză; lucru pentru care vă felicit; (fără pretenția epatării), ar mai fi câteva aspecte pe care textul (îmi place să cred că) le propune, dar, în linii mari, v-ați preumblat destul de în voie prin \"spațiul construirii\" acestui text.

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

după cum bine (poate) se știe, nu sunt mare comentator de epigramă și nici atât autor de; dar, dând cu ochii de titlu, mi-am spus: uite, domnule, în puzderia de teme mai mult sau mai puțin inspirat alese, una care ar putea fi interesantă; mai ales că numele autorului este unul cunoscut pe site; fără să mai lungesc introducerea, dacă părerea mea - una de amator - ajută, bine; dacă nu, sper ca măcar să nu producă supărare: poanta este una reușită; din păcate, să spunem că cei trei termeni: \"învățător/are\", \"abecedar\", \"primar\" au același sens, ceea ce trădează negăsirea unor soluții la nivelul vocabularului de completare fericită între versuri; prin umrare, autorul a cedat imperativului rimei; manieră de construire care influențează negativ inclusiv alegerea singular/plural (pt că, de asemenea, dacă clasele primare sunt în număr de 4, abecedarul \"se începe\" numai în prima dintre ele; ar mai fi acel \"cică\", care nu deranjează numai fonic, dar - având rol de \"se zice\" - este folosit inadecvat, pentru că nu se zice, chiar așa stau lucrurile: clasele respective chiar se numesc \"primare\"; așadar, autorul nu concede numai în fața rime, dar și a ritmului.

am ținut să punctez aceste câteva aspecte pentru că am observat că majoritatea epigramiștilor, entuziasmați (pe bună dreptate) de o temă viabilă, se reped cu replici mai mult sau mai puțin reușite și se pierde din vedere aspectul real al acestui site: acela de Atelier, aspectele tehnice trecând automat în plan secund.


în speranța că părerea mea este una constructivă,
Vasile Munteanu

...a poetului (sublimă amăgire...), ci numai sensul, gestul, maniera de raportare la.


mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

cred că ați mai putea revizui anumite pasaje (din motive de ritm sau construcție); nu le enumăr pe toate, dau câteva exemple: \"nebunii\" - este folosit aici cu rol de umplutură, se vede că nu ați găsit o soluție pentru măsurarea versului (nu mai spun că sintagma în sine \"drac nebun\" mi se pare inadecvată); sau \"clădiri de-o viață\" - unde \"clădiri\" generează ambiguitate, fiind interpretat mai degrabă prin sensul de imobil; sau, în cuprinsul aceluiași vers (v3), cel de-al doilea \"și\", care este în plus; sau versul final: \"Ce în victorie nu aduc decât o tristă însingurare.\" - dacă veți citi cu voce tare, veți constata că este \"șchiop\" din cauza formulării; ați putea opta pentru forma afirmativă a verbului: \"ce în victorie aduc numai o tristă-nsingurare\".

cum spuneam sunt numai câteva exemple; dincolo de aceste mici aspecte corijabile, textul impresionează (părerea mea) în primul rând prin discurs; unul curajos (prin maniera de abordare), limpede, deopotrivă coerent și consecvent (în special prin raportatea la temă).


un cititor,
Vasile Munteanu

la finalul lecturii, am avut o stare ușor contradictorie; pe de o parte, la nivel ideatic, mi s-a părut destul de sărăcăcios (în sensul că, de exemplu, autori români de antropologie - și nu numai - au afirmat răspicat că în portretistică porecla este mai relevantă decât numele); pe de altă parte, am simțit că este vorba despre altceva; despre un text declarativ: al unei afinități, al unor valori (artistice); este un text-efuziune, un anume tip de sinceritate.

în altă ordine a ideilor, mi-a mai plăcut că (dacă la baza textului stă ceea ce eu cred că a stat), spre deosebire de alți colegi de site, ați ales să vă exprimați punctul de vedere într-o manieră pur estetică (dovedind spre deosebire de ceilalți) educație, rafinament, elevare; lucru pentru care vă felicit în mod deosebit.


un cititor,
Vasile Munteanu

uneori \"sublimul\" se pacurge în genunchi.

credința are nevoie mai ales de imaginație (Ganesha ar putea fi un exemplu).

sau, ca să dau un exemplu clasic: \"credință, voință și puțin praf magic\" (Peter Pan).


mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

e clar, suferiți de un sindrom, acela al umblării creanga prin târg; nu m-aș fi obosit să vă răspund (pentru că observ că aceeași ignoranță vă caracterizează), dar am tras concluzia că nu canicula v-a izgonit de la treburile zilnice, ci neliniști fundamentale, cum ar fi ce anume i-a comentat Vasile Munteanu domnului Petre Bucinschi (sau, mă rog, cui o fi comentat, că am înțeles că Petre Bucinschi nu ar fi în totalitate vinovat de CUM este scris textul de mai sus...); în plus, cum (încă) mă aflu pe (încă) împuțitul litoral (încă) românesc, am spus că, pe de o parte, ați putea crede că tăcerea mea este cauzată de maniera școlărească în care credeți că m-ați pus la punct, iar, pe de altă parte, loc mai potrivit pentru a vă răspunde nu găseam.

așadar:

i) din primele comentarii pe care l-ați făcut, deduc un singur lucru: veți muri fără să înțelegeți de ce \"caldarâmul străzii\" este o eroare de exprimare; prin urmare, nu văd de ce mi-aș bate capul să vă explic.
ii) din cel de-al doilea: pt dv (ca pentru majoritatea \"scriitorilor\"), nu contează CE și CUM este scris, contează CINE a scris;
ii.1. aflați, pt cultura dv personală, că pasajul respectiv pe care mi l-ați dat drept exemplu este EXECRABIL SCRIS, chiar dacă ar fi scris de Alex Ștefănescu (nu am verificat și nici nu am de gând); pentru o altfel de cultură, aflați că - deloc întâmplător - una dintre prozatoarele apreciate ale ultimei decade, într-o carte extrem de bine primită atât de public, cât și de critică (inclusiv de Alex Ștefănescu), îl portretizează astfel pe respectivul critic: \"Alexel Bodogănel\" - ghiciți de ce?
ii.2. un alt aspect: dacă este adevărat că pasajul respectiv este semnat de Alex Ștefănescu, observ că el se regăsește aproape integral în debutul acestui text, ceea ce implică volens-nolens că suntem în prezența unui plagiat; vorba ceea: dacă tăceai... autor rămâneai.
iii) cât despre fantasmagoricele dv presupuneri securisto-aiuristice că A este B și B este A... nu vă pot recomanda decât un pahar cu apă; asta, așa, ca să puteți înțelege că A este A și B este B.


dacă mai aveți altfel de nelămuriri, nu ezitați să mă contactați; deși recomandarea mea ar fi să puneți mâna să citiți; pentru că, astfel, pe de o parte, ați ajunge să citiți mai mult decât scrieți, ceea ce, pe de altă parte, v-ar lămuri (eu mai sper că este posibil) ce este acela un pleonasm, o tautologie logică sau câte ceva despre aspectele stilului (aspecte despre care exemplele pe care mi le-ați dat m-au convins că sunteți absolut străin).

normal că n-are (sau nări); băteam șaua să priceapă interlocureții (\"întrebuințam și eu tot soiuri de tertipuri, unele cusute cu ață albă, ca să capăt păsuiri\")

i) preambulul este în totalitate un fiasco
ii) textul propriu-zis este scris în orice limbă, dar în română sigur nu; câteva exemple de construcții incorecte dpdv gramatical și/sau logic; totuși, unele dintre ele au și calități: sunt atât de caraghioase, încât stârnesc un umor involuntar (acesta, umorul, fiind, după cum se știe, una dintre categoriile estetice):
- \"s-au încleștat într-o luptă violentă\"(dacă sunteți interesat, puteți încerca astfel: s-au confruntat încleștându-se într-o luptă violentă)
- \"Se luau de gât reciproc\" (da, ce, se puteau lua de gât numai unul pe celălalt?)
- \"împingeau bărbiile cu podurile palmelor\" (nu ați precizat, violenta asta confruntare avea loc, de exemplu, între nevolnici, octogenari sau travestiți?)
- \"s-au prăbușit amândoi\" (precizarea este binevenită, probabil că orice trecător s-ar fi putut prăbuși împreună cu ei)
- \"caldarâmul străzii\" (cunoașteți și un altfel de caldarâm?)
- șamd.

maniera de abordare de mai sus este (musai) cauzată de atitudinea de permanenta atitudine de „harțabală” (re)simțită de unii în preajma fatidicei cifre de 40/50 (tărie/temperatură/vârstă); și asta numai din cauză că: „un trei-benți, un pul-secret nu mai joacă decât alunarii și e păcat: erau jocuri drăguțe. Se agăță să vie și el. Îl lămurii că nu de Academia de biliard era vorba(…). […]. Se zvonea (…) că te-ai apucat să scrii un roman de moravuri bucureștene și m-am ținut să nu pufnesc în râs. (…) Chinezești poate, că în chestia asta ești chinez.”

dacă, totuși, nu te poți abține și o dai la 4-4 rime cu vreun specialist în linkuri, uite ce-ai putea pierde:

afrodiziac, aplaudac, babac, bageac, baibarac, bairac, baltac, barac, basamac, batac, băltac, bărdac, berbeleac, bivuac, bobârnac, boleac, borac, brac, brebeneac, bricabrac, buiac, buimac, bulumac, bungeac, burac, burdac, cac, calembac, calpac, capac, caraculac,
cârâianac, cârcăiac, ceacpac, ceanac, chilfac, ciobârlac, ciobârnac, ciocorofleac, ciorbalac, ciorciofleac, ciupalac, ciutac…

BÃ CE LENE M-A LUAT (de copiat); dai o bere și-ți dau link-ul, că nu umblu ca alții cu 4 vopsite.

eu, de la textul meu de mai sus care este mai jos decât textul tău de mai sus, nu am/avut nici o pretenție; cu toate acestea și-a atins scopul (pe care nu l-am avut); anume: dacă ai privi la fel de analitic textul tău de mai sus care este deasupra textului meu de mai jos, în mod categoric amândoi am avea un text mai bun; de ce spun că nu e sigur: așa mi-a spus Abelard (dar pe un ton cam de soprană...).

n-a avut(.) doi

să bei Brennivin într-un wc de gheață de pe Breidamerkurjokull



ai mai fuma cărbune (de mult nu mai fumezi)
și poate-ai bea Black Death ca vechii islandezi
[te-au stors – așa-i? – ochii aceia negri]
de-ai început de la dovleac să delirezi


aici merge o strofă – așa – de umplutură
când n-ai nimic de spus bagi un iisus în tură
[dă-i dracu de sutași (nu mai preferi cinzeaca?)]
frac vrei? curgea-ți-ar pe șiră numai zgură!


și atârnând vulcanic de gheață-n veșnicie
o clipă să visezi că ai abagerie
[la care se îmbracă doar târfe și artiști]
a! nu uita să pui alături de colac hârtie

reușiți admirabil, aici, să faceți dintr-un \"fapt divers\" poezie, să liricizați ceea ce alții abia dacă ar reda prozaic într-o manieră cât de cât interesantă; și reușiți aceasta, eu așa cred, pentru că aveți ochi pentru detalii(-le poetice).

din păcate (tot părere), finalul nu se ridică la nivelul textului propriu-zis (chiar și construcția fiind oarecum deficitară: foșnetul presupune o senzație auditivă, nu tactilă, iar, de înfiorat, ce să se înfioreze altceva decât pielea?)

ai dreptate; dar eu rareori am încredere în \"teoriile literare\" de pe site; și nu pentru că nu apreciez calitatea intelectuală a unora dintre autori (altminteri nu aș comenta, mai ales în mod repetat); dar aș fi naiv să cred altceva decât: ori ceea ce se spune a mai fost spus (de același sau de altcineva) sau nu are mare valoare (nu-mi imaginez că cineva care crede că emite \"originalități\" interpretative le-ar pune în circulație pe site - acesta sau oricare); de aici reținerea mea (măcar apreciază sinceritatea :) ) de a mă lansa într-o discuție despre; cu alte cuvinte, nu vreau să comit eu înusumi ceea ce reproșez.

nu am spus că nu transmite \"idee\"; am spus că nu transmite emoție.

eu nu judec dacă este sau nu \"o frumoasă poezie\"; citesc și comunic ce și cum \"resimt\" lectura; prin urmare, întrebarea următoare o consider legitimă: de ce am citit/citesc? evident pentru că mă interesează ceva(-ul poetic); desigur, de aici, am putea declanșa o interminabilă discuție despre ce/cum șamd; nu intenționez; deci am să îți spun ce anume mă interesează pe mine în primul rând în orice text, mai ales poetic: expresia; subliniez, nu spun despre ceea ce nu mă interesează pe mine că este mai puțin valoros/important sau altfel.

nu spun că nu îmi place (dimpotrivă), dar cred că textul ar fi fost mult mai intes dacă \"înger\" ar fi apărut numai în titlu iar versurile ar fi fost contruite fără (ex: mă simt de parcă l-aș fi acostat); repetat și textul fiind destul de restrâns, reușește să agaseze/obosească; și cred că identificarea singurătății reiterează un șablon (life is a bitch); nu spun că nu susține ideea, dar poate că trebuia sugerat altfel (nu știu, poate turbare, de exemplu, apropo de ochi însângerați și de sete).

\"hiba\" este că nu transmite nici un fel de emoție; nici măcar lehamite; pare o înșiruire despre \"ce\" și \"ce nu\"; plus unele inutilități (ex: că te-ai jucat 3 minute - puteai să te joci pur și simplu; că 2, că 9, tot aia; sau fotoliu proaspăt recondiționat - cui îi pasă?)