Sfada amanților

Versurile curg impecabil din punctul meu de vedere, chiar daca as fi lasat finalul deschis: Se leapadă de cea iertare ce i-ar putea aduce-n fire fara ultimele doua versuri care vin ca un verdict, nu stiu, nu sunt poet, asa simt. Am rezonat insa cu starea transmisa, cu libertatea cuvintelor, descriere ritmata (rima nu, pentru ca este afectata de otrava/intreaga dar nu conteaza, nu sunt adeptul rimei de acest fel), mesajul este mult mai important si el e bine conturat. Placut!

pentru trecere si pentru cuvinte. Este o descriere ritmata, nu rima, nici nu am dorit acest lucru, pur si simplu , cuvintele au curs.
In ceea ce priveste finalul, cred ca o sa-l pastrez asa, inchis, un verdict, o amenintare pentru cei ce nu reusesc sa se impace cu iertarea.

dacă e rimă, atunci nu rimează \"otravă\" cu \"întreagă\".
\"oameni fără dumnezei\" știu că e o concesie de dragul rimei, dar eu n-aș face-o.
dacă există \"oameni fără dumnezeu\", sintagma \"oameni fără dumnezei\" nu mai înseamnă nimic. expresiile de acest fel nu fac pluralul la întâmplare.
în ultimul vers as prescurta \"nu aduc\" la \"n-aduc\". în ultimul vers ai o silabă în plus față de precedentul.(la fel și în strofa a doua)
faptul ca nu ai același număr de silabe - am numărat 17, 18 19 - zgârie puțin urechea.

aș mai avea de zis ceva despre cuvântul \"amant\" care în limba actuală a pierdut mult din sensul pe care-l avea atunci când a fost preluat din franceză. azi, are o conotație negativă evidentă și traduce mai degrabă o relație ilicită, decât ceea ce spune dicționarul.
când spui ca x și z sunt amanți transmiți că măcar unul dintre ei e căsătorit, nu?

cred că ați mai putea revizui anumite pasaje (din motive de ritm sau construcție); nu le enumăr pe toate, dau câteva exemple: \"nebunii\" - este folosit aici cu rol de umplutură, se vede că nu ați găsit o soluție pentru măsurarea versului (nu mai spun că sintagma în sine \"drac nebun\" mi se pare inadecvată); sau \"clădiri de-o viață\" - unde \"clădiri\" generează ambiguitate, fiind interpretat mai degrabă prin sensul de imobil; sau, în cuprinsul aceluiași vers (v3), cel de-al doilea \"și\", care este în plus; sau versul final: \"Ce în victorie nu aduc decât o tristă însingurare.\" - dacă veți citi cu voce tare, veți constata că este \"șchiop\" din cauza formulării; ați putea opta pentru forma afirmativă a verbului: \"ce în victorie aduc numai o tristă-nsingurare\".

cum spuneam sunt numai câteva exemple; dincolo de aceste mici aspecte corijabile, textul impresionează (părerea mea) în primul rând prin discurs; unul curajos (prin maniera de abordare), limpede, deopotrivă coerent și consecvent (în special prin raportatea la temă).


un cititor,
Vasile Munteanu

Alina, am spus mai sus ca nu e rima, ci descriere ritmata, mai degraba (asa cum a punctat si dl.Sorin). „oameni fara dumnezei” nu e doar o concesie de dragul rimei. Cu expresia „n-are nici un dumnezeu” esti familiarizata? Dumnezei, aici, se refera la altceva. Incearca sa vezi dincolo de constructii.
In ceea ce priveste cuvantul amant, cred ca fiecare ii poate atribui conotatia pe care o doreste/o simte. In fond, asta face poezia in general.

Dle Vasile, aveti dreptate in ceea ce priveste revizuirea anumitor pasaje, insa, deocamdata, o sa las textul asa cum a venit, simplu. Am folosit cladiri cu sensul de locuinte = camin , ceea ce numim acasa = locul drag si cunoscut de foarte multa vreme. .
Va multumesc pentru sugestii amandurora

nimic in textul asta

un limbaj aglomerat, pe care nu stii de unde sa-l iei, neologisme linga arhaisme (sfada si convertesc)

o constructie deficitara care ma irita

sintagme cliseistice (sau aberante, \"oameni fara dumnezei\" - nu exista asta si nici de dragul unei poezii nu o pot accepta, ar mai fi mers daca s-ar fi spus \"om fara dumnezei\"; o pun in relatie cu ce se incearca acolo si nu vad altceva decit o fortare de dragul efectului - in urma amantilor care se cearta ramin \"cladiri de-o viata\" [nefericita si aceasta asociere], povesti, regrete si oameni punct; este suficient de confuz si asa

fortati de dragul ritmului (cea in loc de acea)

o idee incleiata (ce vor de fapt acesti amanti, dupa ce se cearta si distrug tot in jur, \"orbecaiesc dupa iubire\" dar se \"leapada de iertare\")

Daca nu gasesti nimic aici, mai cauta (in alta parte). Daca am ales sa folosesc neologismele langa arhaisme, a fost si este strict alegerea mea si nu vad de ce as fi nevoita sa dau explicatii. La fel , nu am de ce sa dau explicatii nici pentru ideea \"incleiata\" a textului.

nimeni nici o explicatie
am spus ce cred despre acest text si atit


btw, este adrian nu andrei
faptul ca nu suporti critica nu justifica pocirea numelui

\" „oameni fara dumnezei” nu e doar o concesie de dragul rimei. Cu expresia „n-are nici un dumnezeu” esti familiarizata? Dumnezei, aici, se refera la altceva. Incearca sa vezi dincolo de constructii.\"


da, îmi este familiară sitagma \"nu are niciun dumnezeu\", nu și \"nu are dumnezei\".
am înțeles și că se referă la altceva, mi-ar fi fost de ajutor să știu la ce. dar e-n regulă, știu că multor poeți le displace să explice.

sa se transforme intr-o adevarata \"sfada\".
Adrian, imi pare rau, n-a fost cu intentie. Am inteles, ti-ai spus parerea, am citit-o si... cam atat.

Alina, dumnezei (si nu dumnezeu) aici e folosit in sensul de ideal, scop, tinta si chiar speranta. Am folosit pluralul pentru ca un ideal intotdeauna poate fi inlocuit cu altul. In text am vrut sa arat lipsa totala a oricarei licariri de speranta. Imi pare rau ca nu s-a inteles.

E o rescriere jucausa a unor teme si imagini minulesciene care cred ca ti-a reusit , si care este antrenanta si placuta la lecuta.