Nota de subsol
Sfârșit de an. Aproape. N-ai fost mai mult decât o notă de subsol: completă, detaliată, interesantă. Puțini aceia care chiar le citesc. Un număr infim. Recunosc : și eu sar peste
AIAndrada IanosiSepultus
Îți scriu pentru Ziua Judecății când morții vor umbla cu viii sau pentru ziua în care o să străbați parcul desfrunzit. Doar tu. Cel ce a plecat o dată, va pleca la infinit. Cel ce a iubit o
AIAndrada IanosiToamna ți-e dor
Toamna ți-e dor Și eu mor De dragul tău când îți deschizi larg brațele și-aștepți să-ți vin Dar fug tot fug fug și mă ascund După zilele alea de vară în care nu-ți trebuiam Nu-ți existam și
AIAndrada Ianosidespre obsesii
înlocuiesc o obsesie cu alta fascinată de capacitatea regeneratoare a psihicului minunată ca un copil de simțăminte ce par de fiecare dată a fi primele deși au ajuns la o necunoscută
AIAndrada IanosiDespre fericire și alte generice
am citit că fericirea e o marcă nestlé că gingiile frecate cu zăpadă sunt un trip ce îndeamnă la recurență că oamenii sunt mâncători de ambalaje, nu de produse și că orele vor intra-n grevă
AIAndrada IanosiIn absentia
Când pleci sunt mai liber ca orice păcătos - un demon lermontovian deasupra lumii. Liniștea derizorie, oamenii, măruntele speranțe le știu prea bine și ca un condamnat îmi ofer gâtul
AIAndrada IanosiTotul mi-e toamnă azi
T otul mi-e toamnă azi : tăcerea timpului trecut și-a timpului O rașul ocru și oamenii A șteptarea asemeni altor așteptări M inutele N eputința A malgamul anotimpurilor.
AIAndrada IanosiSfada amanților
E iarăși clipa blestemată în care-amanții se sfădesc Privirile de altă dată în mii de draci se convertesc. Și sar din om în om, nebunii, și împung cu vorbe de otravă Sub talpa lor și-a geloziei
AIAndrada IanosiÎmi port feminitatea pe ascuns
Îmi port feminitatea pe ascuns – un stigmat , o certitudine , un eșec. Niciodată nu mi-am dorit să înfloresc așa cum o fac primăverile : repetat și fără grabă. Când o să fiu mare, vreau să fiu
AIAndrada IanosiTempus fugit
ți-am auzit vocea în toate orele anotimpurilor respirația și bătăile pleoapelor când închideam oamenii în mine și-ți dăruiam în fiecare zi câte unul cu ochii mari și nerăbdarea unui copil îmi
AIAndrada IanosiAlias
Stau cu o nebună. De cele mai multe ori tace ori scrie cuvinte fără sens pe oameni. E tare vicleană făptura asta... Cu ochii mari, mă ia de mână și-mi deschide porți după porți. Nimic nu-i
AIAndrada Ianosinu o să mai vin.
nu o să mai vin când pustiul ți se întinde sub piele / amar când sub limbă îți amăgești simțurile cu bomboane fără zahăr ori când oamenii nu-ți mai ajung dependența asta nu aduce nimic bun
AIAndrada IanosiFara titlu
joaca asta de-a copiii are nedreptățile ei – nu știi niciodată când dispare interesul sunt atâtea păpuși pe lume... o să ne luăm camere separate fiecare cu alte jucării . oricum îți păsa prea
AIAndrada IanosiÎnvață să asculți.
De vreau să-ți spun cu-o vorbă ce vreau să-ți spun de fapt Cuvântul mi se-ntoarce și ca un biet inapt Mă-ntorc și eu în mine cu gânduri și cuvinte Și stau cu ochii-nchiși și stau și-aștept
AIAndrada IanosiReflexio
Toate ploile astea în care mă prefac când nu-mi ești nu aduc nimic nici măcar curațirea dinlăuntru refluxul neliniștilor mașinal mâna se duce la tâmple dependență bolnavă prin fiecare por mi
AIAndrada IanosiReptilian brain
În emisfera stangă a încetat orice joc de puzzle, piesele zac dezordonate gândurile se întrepătrund într-o nouă formă toate ușile sunt deschise – brațele solzoase. Reptilian brain : angoasele
AIAndrada IanosiDe astăzi, te închid în palmă.
Îmi plăcea să povestesc altora cuvintele tale, corpurile, cum îmi intrai în capilare fără vreo greutate și-n gânduri Se facea seara mai repede, martie în noi, nici nu mai conta câte
AIAndrada IanosiNesiguranța mișcărilor când iarna se întinde în stern
pe umeri nu-mi mai pot căra trupurile de ieri nici măcar pe cele neterminate cuvintele înghețul dinlăuntru și neputința rostirii pojghița de vis pe care încă alunec mi-e tot mai subțire ca o
AIAndrada IanosiAbsența decorporalizează
Absența decorporalizează îndărăt, mersul devine nocturn : eutimia tuturor eurilor și retragerea din lucruri în vidul intern se strâng toate așteptările ultimul pahar - cu ochii închiși -
AIAndrada IanosiRepetiție
Orele se întind ca pleoapele peste corpuri toate obiectele se repetă mișcările prezente sunt continuările mișcărilor ce le preced cuvintele sunt un cerc închis. Vocile vin din lumi nepătate de
AIAndrada Ianosiașteptările au toate iarna în prag
când pleci mai desprind câte un deget de pe clanța înghețată -așteptările au toate iarna în prag – cu ochii închiși ascult depărtarea pașilor și ecoul din stern numele tău
AIAndrada Ianosimai rămân pentru o toamnă
mai rămân pentru o toamnă ascut în mine toate simțurile ascund tăișurile sub mănușa albă și gândul în mânecă tu nu știi că în mine se învălmășesc anotimpurile așteptările și celelalte
AIAndrada IanosiConfessus pro iudicatus est
așa ne ducem tăcerile cu ochii întorși cu mâinile la spate nu mai știm când am tăcut prima oară când ne-am oprit la umbra vreunui gând sau când am căutat printre lucruri adevărul bucvele se fac
AIAndrada IanosiConștientul din inconștient sau certitudinea neputinței
E un timp în care... Nu! Nu e niciun timp în care realizezi că orice ai face, neputința crește din ce în ce mai frumos, ca un fetus, carne din carnea ta, până când ajunge să-ți fie propria imagine
AIAndrada Ianosi