te. ar putea chema Maria

lung si prea subtil drumul de la maieutica, via cinici (este singura interpretare pe care o gasesc primelor doua versuri, altfel ar fi un nonsens, o absurditate intuila si nu pare sa fie cazul aici) la simbolistica crucii (cu intreaga recuzita cu tot)
de aceea doar un elefant l-a putut parcurge
neasteptat finalul cu doza lui de simplitate cu tot

risc deci, o poezie buna
si mai ales una fara elemente de soc sau metaforizari greoaie

nu cred în \"absurd\"; uneori, ceea ce obișnuim a numi \"lege\" este numai o convenție, o indolență a provocării; acceptând trimiterile pe care le propuneți, să spunem că acest drum ar fi putut fi parcurs și de o broască țestoasă, dar nu aș fi avut atâta răbdare.

în rest, scrisul (dp meu dv) caracterizează pe acela care scrie; uneori, e calm; alteori; impulsiv, din când în când detașat sau oscilant de la vers la vers șamd; pentru că, de asemenea, nu cred în \"stil\", în esteticul exprimat mecanic.

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre

chiar si de o broasca testoasa
chiar daca ar fi vorba de ahile

am fost nevoit sa apelez la indiciile respective, in special, pentru a rezolva ambiguitatea primului vers
chiar daca o apreciez in poezie

să spunem că ambiguitatea este una asumată; spun astfel pentru că, inițial, v1 era: \"deși trec printre oameni, ei nu mă zăresc\", unde, pe de o parte, pronumele repeta inutil substantivul, iar, pe de altă parte, sensul era unul restrictiv, înțelegându-se că doar oamenii nu mă văd; scris astfel, nici eu nu mă văd (de oameni, așa cum nu se vede pădurea de coapci; e o nevedere din interior, nu am vrut să mă plasez în afara mulțimii pe orizontală).

ca am intuit corect
ma refer la posibilitatea, relativ facila, de a evita o ambiguitate

altfel, eu am intrepretat usor diferit inceputul poeziei
am vazut acolo un demers cognitiv cu dubla deschidere, un fel de repozitionare a celebrei cautari diogenesti (cinicul, cel care cauta un om, in piata publica, cu o luminare in mina) spre sine (nu ma vad - nu ma cunosc)

tocmai aceasta era ideea: fiind conștient de ea (de respectiva ambiguitate), nu am vrut să o evit, dimpotrivă, să o amplific (în scopul valorificării semantice); cât despre Diogene, vizavi de tipul acesta de poziționare față de \"ceilalți\", îmi vine în minte istorioara în care acesta, Diogene, după ce s-a masturbat, a cugetat oarecum vlăguit: \"Ce bine-ar fi dacă și foamea ar trece doar frecându-te pe burtă\"; uneori, și reciproca este valbilă - te poți cunoaște, dar nu te poți vedea.

suficient de clar
am sesizat ca putea fi evitata, relativ usor, acea ambiguitate
daca nu ai facut-o inseamna ca asta ai vrut si asa trebuia sa fie

da, admitind ca cineva se poate cunoaste cu adevarat si pina la capat

ultimele doua versuri - sublim! celelalte - drumul pana la sublim. mi-a placut de-a binelea! desi nu pricep, daca tot imi place asa mult, de ce nu am scris-o eu... in fine, viata faina!

,,acum întind din brațe în lateral o cruce
ca dragostea să aibă pe unde s-o apuce,, cam greu îmi pot imagina un elefant fie el și alb, îmbrățișând.:)
Lăsând gluma la o parte, chiar mi-a rămas scrijelită în minte imaginea crucii din brațele întinse, pentru a lăsa dragostea să se cuibărească în suflet.:)

uneori \"sublimul\" se pacurge în genunchi.

credința are nevoie mai ales de imaginație (Ganesha ar putea fi un exemplu).

sau, ca să dau un exemplu clasic: \"credință, voință și puțin praf magic\" (Peter Pan).


mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

imaculată cruce de poet, o aplecare: \"acum întind din brațe în lateral o cruce\", o înclinație pe care 3D-ul divin o stabilește anume și în anume \"spațiu\".
și da, \"ar putea(-o) chema Maria\" \"ca dragostea să aibă pe unde s-o apuce\"!

superb!

am recitit cu mare plăcere,
Ottilia Ardeleanu

...a poetului (sublimă amăgire...), ci numai sensul, gestul, maniera de raportare la.


mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

fără să știi despre ce e vorba, uite la ce mă trimite titlul... un copil nenăscut, o relație chinuită cu divinitatea, a chema cu sens de a numi sau a striga...trebuie să văd despre ce e vorba! excelentă alegere!
și văd drumul crucii, drumul iubirii. sensul sacrificiului. iubirea, ca religie. chipul iubirii, ca icoană.
apreciez subtilitatea mesajului, virtuozitatea și curajul autorului și mă mir că nu-i nicio stea aici.

se vede mâna dedată la sinteză; lucru pentru care vă felicit; (fără pretenția epatării), ar mai fi câteva aspecte pe care textul (îmi place să cred că) le propune, dar, în linii mari, v-ați preumblat destul de în voie prin \"spațiul construirii\" acestui text.

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.