Vasile Munteanu

scuză-mă: „na, ca am zis-o!”

chiar și bărbații au fanteziile lor :); una dintre ele ar fi aceea să pot să mă trezesc visând o realitate imaginară...; n-a, că am zis-o!

mulțumesc pentru lectură.

cu drag,

„oul lui columb” nu își mai sparge capul, oricum lumea e fracturată; în oricare alt punct al încăperii s-ar plasa (prin propria voință), ar fi plasat (supranatural) ar părea absolut normal; are nevoie de ungherul tuturor dimensiunilor existențiale pentru că numai acolo poate percepe la modul absolut echilibrul fragil pe care lucrurile „bine rotunjite” îl au.

încearcă să nu te miști...

Cu afecțiune,

erau doi esenini, dar unul era scris cu un varf de creion chimic si l-a diluat ploaia...

stiu ca stii; dar, din cand in cand, mai uit:)

sunt întru totul de acord cu tine că nu este cea mai bună poezie a mea - dacă aș reuși una bună, mă tem că m-aș opri din scris...; în rest, sper să nu interpretez decât propriu-mi personaj.

Cu respect,

inspirat de poezia ta și mai ales de \"subsolul\" său :)

și daca este iarăși toamnă, citesc din nou aceeași doamnă...; și, dacă oamenii sunt reci, numai din scrisu-ți n-ai sa pleci; și, dacă oamenii sunt calzi, ei sunt zăpadă să te scalzi...

ibidem:)

în drum spre o biserică, o bancă „degeaba”...; paradoxal cum le „în-tâmplă” destinul acesta pe toate...

același,

înțeleg de ce s-a sinucis Esenin...

asta la vista, „coane”!

Andrei,

mult timp în urmă, eram încântat să citesc... enigme; apoi, am început să citesc și „horii” (le putem spune „însoriri”?); dar, din punctul meu de vedere, în această „poezie”, nu ești nici Tu, nu este nici Ea sau...

între două tonuri de gri
unul închis altul
mai închis

două tăceri
anulându-se

atât


p.s.

chiar mai credeți în „poezia colectivă”?

nu voi constata nimic, am să te-ntreb: Camil, un cric? de unde pot să iau - e frig - și mult de mult n+am fost primit de oameni;
și, totuși, am să mă ridic mizeria pe care-o strig și am să te întreb: Camil-e?

am avut curaj să încerc și eu „articolul” după ce am citit de m-a lăsat văzul „articolele” matale; da\' le-am trecut la „citite” și „uitate”; pe mine, cum cred mulți, chiar și „analiștii poetici”, nu mă deranjază că spui „nu” (adică... „Ei și?”), ci faptul că faci asta lipsit de argumente; adică, domnule, uite mie mi se pare că... e PROST (mă obișnuise Eugen Suman cu el, ce dor îmi e de el...), pentru că..., dar, mai ales din cauză că...; chestiunile astea, exprimate ca „gâgă”, fără argumente, fără o poziție „clară și distinctă”, vorba lui Descartes, îl fac pe „cadrul universitar” (apropo de bicicleă - Pegas, bine-nțeles), atât de „obișnuit”, încât, voila, „articolele” recomandă „comentatorul”...
Dar, cum spuneam altcuiva, „de bine, de rău, e bine”.

Cu... la „re-vedere”...,

subsemnatul:

ce simt eu despre „expresivitatea existențială” pentru care trupul tău s-a fost însuflețit am exprimat-o (nu știu dacă iți amintești...) la http://poezie.ro/index.php/prose/96545/index.html; jur că, desi „euforic”, parerea mea nu s-a schimbat deloc...; dar am crezut ca sinceritatea recunoscută a trecut drept ipocrizie și am tăcut tăcerii tale; altminteri?

cu drag,

si ție am simțit nevoia să îți răspund separat; și asta pentru că mi-am dat seama că nu am „limbaj natural”...; mă poți ierta? că știu că mă poți înțelege.

Cu drag,

„toate-s vechi si nouă-s toate...”, drag mi-e fiecare parte :).

anume ție,

Șerban, între fizic și metafizic este, în cazul de față, o problemă de prefixare sau de contopire, că logic nu mi-am putut da seama... care este „fața” și care este „dosul”; în rest, ne-om întâlni, că sunt capace destule.

Ioan Peia, nici eu nu mai știu când „se merită” și când nu; mulțumesc pentru lectură și pentru „semn”.

Daniel, mult de mult de când nu ne-am mai „citit”; felicitări ție pentru apariție; sper să mai ai un exemplar rătăcit pe undeva...:).

Andu, tot am să caut eu numărul ăla de telefon într-o zi...:); multumesc mult, tu știi că părerea ta nu îmi trece neobservată niciodată; vorba lui Moromete, „de bine, de rău, e bine”:).

Dominic, mult plăcut trimiterea; mulțumesc.

Liviu, nu „fedonam”; chiar „cântam”, dar am o voce așa de „nashpa” (mă iartă, mi s-a părut că merge cu fredonarea), că dracii se ridicau pe rând și își băgau balastul ăla undeva, în ureche, cred, să nu mai audă; dar mă bucură faptul că, așa cum eu te.am apreciat dintotdeauna, modul elevat în care citești poezie nu te-a făcut și pe tine să dai bir cu fugiții; mulțumesc pentru prezența pe care am semnalat-o totdeauna cu bucurie, chiar dacă ironia ta este într-un crescendo evident. acelasi.

cu prețuire,

Lucian, îți mulțumesc încă o dată pentru generoyitatea acestei dimineți.

Elia, tu știi că eu păstrez întotdeauna cuvintele...:).

sunt foarte \"emoționat\" de \"așteptarea\" ta; dar ai putea, mai bine, să aștepți pe cineva la gara poeziei - poate că acolo au și birt...

in rest, numai da rest;
pe niciodata.

si mie imi pare rau; am sperat ca e un text pentru a intra intr-o viata, dar se pare ca nu a fost sa fi fost...; nu am apucat sa iti multumesc pentru singularitatea aprecierii; dar sunt sigur ca nu este nevoie sa iti spun eu ca un suflet nu are nevoie de confirmari; iar tu esti un suflet meditativ; chiar si un barbat te-ar invidia:).

Cu drag,

același,

langa limbile ceasului din gura femeii sarpe, ochiul deseneaza femei cu trupul sticlei de vin; din pahar se bea la pomana, de pomana daca femeia nu are buchet de mireasa; doi porumbei tulburau fumul tavernei si numai vanzatorul ambulant al zorilor din livorno stia sa pretuiasca surasul femeilor din revistele porno...

un admirator de tablouri vii