e o nuntă sub picioarele noastre

Greu de gasit poezia acestui text narat, fara culoare si fara sens insirand doar vorbe banale lipsite total de orice rezonanta speciala.

în drum spre o biserică, o bancă „degeaba”...; paradoxal cum le „în-tâmplă” destinul acesta pe toate...

același,

pentru Dudi Tăimănescu Bălăiță
dacă textul este narat însemnează că este o narațiune. Narațiunea are un fir epic, cel al naratorului. Firul epic are o conduită, curge, se poticnește etc. Curgerea(poticneala)au un sens. Prin urmare dvs ziceți ceva mai încolo că nu are nici culoare nici sens. Culoare are și încă câtă. Dar ar trebui să deschideți ochii: \"dacă nu ar intra și corbii în decor[...] ar păli catedrala \" acum i-ați deschis???sau mai vorbim de culoare... \"cea mai plină de frunze toamnă\"Întradevăr nici mie nu îmi e pe plac această topică ușor inversată, dar nu înseamnă neapărat că nu-i bine. însă dacă nici toamna nu e colorată (sau ar fi musai să explică: frunze ruginii, paloare, cer sângeriu, etc etc etc... pre-intri-post impresionism). Să avem în vedere că Silvia nu a dorit un pastel această poezie a unei suite de sentimente care o caracterizează. O anumită sensibilitate ciudată. Spun pentru că o cunosc! o cunosc și de la Agigea și din multe dintre poeziile ei! și dacă am făcut mai devreme paralela cu corbii și catedrala mai fac o trimitere de la toamnă la afișul colorat impunător.
Să vorbim despre sens. nu mai are rost

și daca este iarăși toamnă, citesc din nou aceeași doamnă...; și, dacă oamenii sunt reci, numai din scrisu-ți n-ai sa pleci; și, dacă oamenii sunt calzi, ei sunt zăpadă să te scalzi...

ibidem:)

Nu văd de ce ar trebui să am revelații atunci cînd am chef. Revelațiile vin indiferent de dispoziția impusă. De aceea aleg să citesc versul cu pricina fară trimitere la \"chef\", doar cu revelație.

Mie mi-a plăcut poema, Silvia, îmi imaginam de la titlu vreun chef al vecinilor de la etajul inferior. Nicidecum. O nuntă de culori sub picioare. Ai aici \"e o nuntă sub picioarele noastre călătorule
a arborilor
în galben și roșu\" - și nu m-am gîndit la frunzele căzute, ci la cele care încă mai stau (cum oare?) în copaci. Drept urmare pașii sunt deasupra arborilor. Mi-a plăcut înălțarea aceasta a sufletului.
Finalul mi-a plăcut mult.

Înainte de a mă pierde în duminica asta și-n toamnă, vreau să felicit autoarea pentru atmosfera specială în care m-a primit poezia, pentru decorul în care culoarea pare pregătită pentru viață, învolburând însă doar pustiu, doar trecere, alternând staticul în așteptare cu o dinamică fără așteptări. O poezie surprinzătoare, pentru mine cel puțin, cu un titlu nebun, nebun, care prin el însuși ar putea fi o poezie. Nu am intrat pentru a-mi etala extazul, probabil ar fi de prisos, dar arareori o poemă m-a prins atât de mult în decor, în stare. Nu neapărat în ordinea asta. Oricum, voiam să îți spun neapărat ceva, deși, scriind așa, nu știu de va conta pentru tine.
Aruncând și o privire dincolo de basmul însingurat, spun că și eu aș fi renunțat la ,,a arborilor\" și ,,de sfori\". Nu că asta ar conta...

Vă multumesc tuturor, contează părerile fiecăruia, chiar dacă nu pot să schimb prea multe.

Am scos sintagmele \"de sfori\" și \"un pic\" (asta mi-a lăsat cineva pe YM: că sună aiurea \"să mă opresc un pic lângă vreun afiș\")

Să nu uit: mă simt flatată! :)

am recitit si...iata, Elia - daca nu iti place :) -, am schimbat si expresia \"nu mai am nici un chef\" cu \"și chiar nu îmi doresc\", desi in prima varianta \"m-am reprodus\" cu fidelitate :)

nu e mare taina ca - de cele mai dese ori - scriu dintr-o suflare si revin asupra textelor. uneori, imediat, alteori - cand \"am chef\" :).

Frumos tablou de toamna, si de sine.Ma regasesc in cuvintele tale, si regasesc si stejarii cu frunze de foc , ce strajuiesc o alee draga mie.
Imi place mult...
Felicitari