Diana Aliman

Fulgi de zăpadă. Plutesc cuminți in aer Comori vin din cer.

Rătăcitori umblăm prin nopți senine Purtând sărutul pe buzele de mort. Privește! Zâmbesc la ziua ce vine Și crucea mea, EU singura o port.

Daca m-as transforma in ochi de mare Nisipul de pe tarm as saruta M-as cufunda in razele de soare Si-as face dragoste cu umbra ta. Daca m-as transforma in curcubeu de stele Si-as infrunta

[1] \"De ce nu dormi?\" ma intrebi Si-apoi inima mea iti raspunde:\"Pentru ca visele ei s-au transformat in aripi\" [2] Soarele mi-a soptit :\"Zambeste!Ai invatat sa iubesti!\" Iar umbra

In palma ta vreau sa ma odihnesc… In palma ta pe care-o stiu atat de bine… Cu care tu zambind mi-ai alinat Zeci de suspine… Vreau sa adorm zambind in ochii tai, Tu sa ma legeni cu clipiri de

[1] \"Sa nu plangi\" imi spuneai... \"Detest lacrimile, sunt semn al slabiciunii\" Stateai langa fereastra, privind cerul de plumb. Eu...nemiscata, incercam sa-ti ghicesc

Atunci cand noaptea ploua Cu raze de lumina, Atunci cand dimineata e calma si senina, Atunci, la miezul nopti, In liniste deplina, Saruta-ma...caci inima De dor imi este plina...

Poate ca eu...poate ca tu ai fost de vina. Poate nici unul.Poate amandoi. Acum e prea tarziu, pustiu..si nu-i lumina, Scanteia de atunci s-a stins in noi... Poate ca te iubesc...poate ca

Am obosit sa adun ramasitele sufletului meu cand ma ranesti... Am obosit sa mai ascult! Minciuni!Tu stii..sunt doar povesti... Stiu ca iubesti pe-altcineva... Sa nu ma minti din nou... Ma

E prea tarziu sa mai sarut ploaia din ochii tai... E prea tarziu sa mai desenez curcubeie pe buzele tale... E prea tarziu sa mai culeg razele de soare din parul tau... E prea tarziu sa adun

Ma trezesc cu buzele uscate, cu ochii rosii de nesomn si tigari, flamanda inca de pielea ta...Ma scufund in camasa ta moale si rece, asteptand imbratisarea ce ma va incalzi.Simt absenta ta, dar stiu

Ma inalt din nisip, sa ma-ntind catre soare Ma scufund in ocean, si cersesc alinare Ma arunc dintre nori, sa plutesc in furtuna, Si adorm pe nisip, cu iubirea de mana. Sunt si dulce, si rea,

Amurg de toamna, fumuriu si tandru Cu flacari pe cer alergand, Lumina difuza pierduta in aer Eterul de plumb tremurand. Amurg de toamna, sange si cenusa, Ningand din cer, cu lacrimi de

Te-ai dus. Mi-e sufletul bolnav De dorul tau, de toamna ruginie De ochii tai, de glasul tau suav Inchis pe veci in cripta plumburie. Ti-am picurat plangand pe fata Un strop de roua argintie O

Era liniste... mai cazuse o stea... Un luceafar se-aprinsese din mare O umbra se-asterne pe dragostea mea Incet, simt cum si uitarea ma doare. Sclipiri de cristal ti-am cules din privire Dar

Asa cum esti, nu te-as iubi nicicand Frumos, cu ochii mari, de ceara Cu parul blond, cu buze de rubin, Dulce ca aerul de seara. Nu te-as privi, nu m-as gandi la tine Si nu ti-as oferi nimic

De ce ma simt amagita De surasul tau seducator? De ce simt ca sunt intotdeauna cealalta femeie din viata ta? M-am saturat de vorbe goale, De promisiuni,de vise, de minciuni As vrea sa fug, sa ma

Simt tristetea toamnei Ca o frunza ce-mi mangaie fruntea In incercarea disperata de a trai. Simt picuri grei de ploaie Ce-mi scalda obrajii In incercarea timida De a nu se zdrobi de asfaltul

Strain, cersind din nou iubire Tu gandul ti-l intorci spre mine Strangand in bratele-ti de gheata Timid, pribeag o amintire. N-am vrut sa-mi tulburi visul dulce Dar n-ai plecat de-atunci si-mi

Sunt umbra din ploaia de vara, Sunt adiere suava de vant, Sunt un acord timid de chitara, Cateodata...nici eu nu mai stiu ce mai sunt... Sunt o picatura gingasa de roua, Sunt o sclipire pe

Si nu mai vreau sa scriu... Si nu mai vreau sa sper.... Si nu mai vreau sa ma inalt spre cer Vreau sa m-asez tacuta pe pamant, Sa mor incet-incet, in gand. Si nu mai vreau un rasarit de