Poezie
Dialog
1 min lectură·
Mediu
[1]
\"Sa nu plangi\" imi spuneai...
\"Detest lacrimile, sunt semn al slabiciunii\"
Stateai langa fereastra, privind cerul de plumb.
Eu...nemiscata, incercam sa-ti ghicesc gandurile...
Incaperea cubica parea sa se stranga in jurul meu,
iar eu...nici macar nu intelegeam cu ce am gresit.
Afara ploua cu spini de gheata...
Inauntru...cu indiferenta.
[2]
\"Pana cand\" te-am intrebat obosita...
\"Pana cand imi vei mai scrijeli sufletul cu vorbele tale?\"
\"Pana cand imi vei mai otravi viata cu privirea ta?\"
\"Raspunde-mi!Nu sta acolo ca si cand nu m-ai auzi!\"
Dar tu plecasei de mult...
Numai fotografia ta ma privea intrebatoare dintr-un colt.
022893
0
Cu drag
Marian