Poezie
poveste barbară
2 min lectură·
Mediu
1.
am strivit de pieptul meu o seară
roșie
cu râsul diafan
ca un măr sau ca o portocală
putrezite de acum un an
gura lumii și-a-ncrețit surâsul
m-a scuipat
sau doar mi s-a părut
sâmburii ar semăna cu dinții
cojile sunt cel dintâi să-rut
îmbrăcată-n rodii mi-ești aievea
răsfirată-n oase
ca un peștișor
prinde-mă-n cârligele din brațe
juruie-mă îngerilor ce mă dor
trupul tău ca o spirală urcă
sau coboară iadul
pân’ la cer
răsăritul i-a croit vipușcă
la nădragul vechi și efemer
fulgeră ciocanele în ceruri
toaca
fierul de murit
aura-mi destram îmi caut ghemul
întrebărilor din gândul meu tocit
subteranul sânge opărește mersul
râd la gâtul ceții
clopoței
de la râu să vină veselia
poate pielea mi-e clătită de femei
mult de mult m-am îmbăiat în toate
câte sunt
și câte n-am știut
am trudit să scriu despre aceasta
cântec ultimului nenăscut
am croit din dumnezeu o ciornă
de urât
sau poate de iubit
ghearele de porumbel le-am smuls
cu dinții
porțile cu tâmpla am izbit
mi-a trecut – e prea departe cerul –
tot în gârla lumii
mă cobor
sunt mai viu când tu citești isprava
vieții de pescar nemuritor
2.
timpuriu am învățat să scriu
mi-am pierdut auzul și vederea
și m-am înstărit în gând pustiu
risipindu-mi visele și vrerea
mai apoi de-acas-am fost trimis
cu povară ca un animal
negurile toate mi-au promis
să mursice trupul meu de cal
m-am hrănit cu ferigi și rășină
fiarelor tovarăș bun le-am fost
am rupt jumătate oase de lumină
jumătate măduvi fără rost
mai văzut-ați? cal cu gheare
lungi ce scriu în orișcare piept
sunetul voinței netulburătoare
între ce-i plăcut și ce e drept
rătăcit-am plaiuri fără nume
îndrăgitu-m-au ciobanii și fugarii
am uitat de multe ori de lume
drămuit-am bulzul cu măgarii
și am spart cu cel sărman o ceapă
iar cu cel de-avea am rupt fripturi
am dormit la foc și am răzbit prin apă
s-ajung ziua hranei altor guri
de aceea iartă-mă drumețe
care treci prin paginile mele
ești sătul? le vei găsi glumețe
zilele flămânde sunt mai grele
când vei adumbri cumva de seară
între oameni istovit întâi
voi veni cu mersul meu de fiară
să îți las un măr la căpătâi
023.335
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 369
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 80
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “poveste barbară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/145625/poveste-barbaraComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMsi mie imi pare rau; am sperat ca e un text pentru a intra intr-o viata, dar se pare ca nu a fost sa fi fost...; nu am apucat sa iti multumesc pentru singularitatea aprecierii; dar sunt sigur ca nu este nevoie sa iti spun eu ca un suflet nu are nevoie de confirmari; iar tu esti un suflet meditativ; chiar si un barbat te-ar invidia:).
Cu drag,
același,
Cu drag,
același,
0
Aici imi place ultima strofa.E singura care imi zice destul si frumos:
,,când vei adumbri cumva de seară
între oameni istovit întâi
voi veni cu mersul meu de fiară
să îți las un măr la căpătâi\"