Poezie
camioanele violenței
1 min lectură·
Mediu
în curând voi obosi dar poate
voi găsi putere să vă spun
că am fost nebunul ce marchează
mijloc orișicărui drum
între marginile zgomotoase
ale anonimilor fără cuvânt
ca o minge într-un joc la plasă
mă înscriu tăcerii dar nu sunt
undeva între acești fanatici
fluturându-și ochii fanioane
se văd farurile zdrențuite-n ceață
ale morților cărați în camioane
iarna cerne varul peste groapa
îmbrăcând minuni ce n-au mai fost
cioclii-mpart la poartă cartonașe
sferelor plodite fără rost
scaunele zboară se sparg dinții
aerul vibrează de bastoane
alte camioane cară violenții
ale căror mame nu sunt doamne
magdalene ce-au iubit prea mult
sau marii cu pântecul de piatră
eu pe bancă stau cuprins în piele
sunt rezervă n-am să joc vreodată
îmi bag degetele-n gură și vă fluier
ca un maidanez fugit din rai
și din inimile voastre plasticate
sorb cu zgomot și în dinți vă tai
033.332
0
imi reprosez ca n-am fost zid alb in \'ars poetica\', imi reprosez ca am alunecat intr-o stare de neimplicare in ultimul timp, ce-mi da acum un sentiment de amareala si risipa si deznadejde.. pana si acum nu fac altceva decat sa tac si sa ma trag aici la umbra, in timp ce fumez cu tine o tigara..(sa spunem ca fumezi si tu). voiam sa-ti spun ca m-a batut de-un timp acelasi gand si parca acum, citindu-te si pe tine, imi vine sa dau iar cu farfuria de pamant!
sunt sincer atinsa de amareala ta, pentru ca nu sisul il tii tu in dinti acum, vasile, tu esti satul si plin de amareala acum..
azi am scris ceva care se incheia asa: din fumul cadelnitei se risipeste inserarea..fluturii galbeni nu se mai vad. m-am uitat atat de mult la ei incat o sa trebuiasca de-acum sa inchid ochii..
si uite tu ma tragi acum sa ma reazam de-un perete. NU POT sa gandesc ca mi-e frica de tine, intelegi?!
te rog, vorbeste cu mine in alfabetul TAC pana iti trece...
sunt aici alaturi si fumez intr-o desavarsita tacere.
Linea