Vasile Munteanu

mulțumesc pentru prezența-ți nobilă;

cu prețuire,

pentru mine, \"căprar\" este o funcție, abuzul de căcăreze un viciu; dea dumnezeu la toată lumea! inspirație...

Elena: mulțumesc :).

Dan Mihuț: scurtul tău incurs sintetizează atât de bine planul ideatic care a stat la baza acestor rânduri încât e una dintre puținele ocazii în care mă simt \"descoperit\"; mulțumesc pentru prezență.

Dan Cârlea: îmi pare rău că următoarea mărturisire îți va contrazice imaginația: sunt (nume predestinat, ce vrei :) ) muntean atât în sens denotativ, cât și în sens conotativ...; prin forța împrejurărilor, locuiam câteva luni pe an într-un oraș de provincie, iar de mai bine de zece ani locuiesc în bucurești; totuși, ai dreptate, suficient să îmi fie scârbă de tot ce înseamnă \"urbanism\".

pe Mălăele îl prețuiesc aș putea spune necondiționat, totuși, zic eu, erai mult mai \"realist\" dacă acest text (în speță, titlul) ți-ar fi amintit de \"Oaie și ai săi\", nuvela lui Eugen Barbu; cât despre capra mioritică, pe care ți-ai fi dorit-o, nu știu ce să zic, mă mai gândesc, poate până la Revelion găsesc vreun text cu \"ai lu\' capră\", de lapte, de tăiat lemne, de ce-o fi; mulțumesc pentru neschimbata-ți originalitate interpretativă.

cu prețuire,

aprecierea ta mă onorează; cât despre recitare, punere în practică ș.a.m.d, deja mă cunoști, eu mai mult cu \"teoria\" :); mulțumesc, oricum.

cu prețuire,

inițial și eu mă gândisem să elmin \"bu\", dar aș fi făcut-o prea de oaie...:); mulțumesc pentru prezență și pentru interpretare.

cu respect,

haiul la turnurile alea e că sunt 2, se potrivesc înălțimii, vorba ta, \"de senzație\"...:); mai teci, dacă e verbul aprins, înseamnă că-s acasă.

cine mai știe? o fi înălțimea turnurilor de la notre dame...; am mai scris eu un poem cu \"69\" atașat la titlu și receptare a avut mai mult conotația licențioasă... :); bucuros de revenire, mulțumesc.

Lory: din ceață vin, în ceață mă voi pierde, dar glezna va rămâne pururi verde și nu există piață-n care pot schimba ciudata înierbiere de sub talpa mea; mulțumesc.

Bogdan: spuneam cândva că nu cred în poezia perfectă (\"desăvârșită\" cum spui tu); poetul nu este un meșteșugar de poezie care să de-a bijuterii la normă; dacă aș scrie o singură poezie perfectă, nu aș mai scrie...; altminteri, îți urez bun venit și... te mai aștept :); mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

plăcută (re)vedere și bucurie că \"nu m-ai uitat\" :); cât despre frumusețea versurilor, ea se regăsește din plin în versurile tale pentru copii la care mă simt neputincios a lăsa măcar un \"semn\".

cu drag,

Timpul Oamenilor nu este în derivă, numai oamenii timpului sunt, o, da, și unii chiar cu voluptate, alții cu ipocrizie, alții purtați de viitura coteriilor de conjunctură...; va fi un Timp al Omului? nu cred, dar asta nu mă împiedică să sper.

mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

cu drag,

des-cumpănită apă ruptă în fântână
ce este a născut o săptămână...

cu drag,

bine ai poposit; dreptate și ție îți dau: întotdeauna m-am simțit nevolnic în fața minții; în spatele ei, la stânga sau la dreapta; și numai dintru ea m-am simțit așa, ca o tumoare, pe care am căutat a o vindeca prin cuvinte

mulțumesc.

Ștefan: cu toții așteptăm să devenim și, așteptând, ne devenim neașteptatul...; mulțumesc (din nou) pentru răgazul lecturii și pentru semn;

Mariana: ai dreptate, nici eu nu sunt de acord, însă, fatalitate, nimeni nu ne cere consimțământul...; prin urmare, ieșim, intrăm..., într-o necuantificabilă coabitare cu \"(ne)deosebitul\"; mulțumesc pentru (re)venire;

Dana: tu... mereu mai aproape de înțelesuri, mereu mai dreaptă printre stângăcii; plăcută \"complicitate\" semantică :); mulțumesc;

Ionuț: \"de dragul lelii\" (corect: \"în doru\' lelii\") îmi amintește altceva: \"gura păcătosului adevăr găriește\" sau, cu alte cuvinte, acuza ta că aș scrie \"de dragul rimei\" nu face decât să trădeze ceva din modul din care tu gândești; cât despre gaură, dacă vei face un minim efort interpretativ,deși se pare că te-ai mulțumit să rămâi la suprafața cuvintelor (asta mi-a plăcut cum e zisă, asta nu, lucru necondamnabil, toți suntem în criză de timp), ai vedea că, de fapt, \"gaură\" nu se repetă; oricum, eu îți mulțumesc pentru neașteptatul semn și pentru sublinierea \"slăbiciunilor formale\".

din nou pertinentă observația ta; am intenționat, prin limbajul ales, o conexiune în timp cu \"istoricul \'86\" :);
mulțumesc pentru prezență.

cu prețuire,

mulțumesc pentru apreciere; foarte bine intuit demersul; mulțumesc și pentru sugerarea elegantă a formei corecte \"a țigli\" - :); personal, am optat pentru sensul etimologic și pentru jocul de cuvinte.

cu reciprocitate,

\"cum se scrie astăzi\"... da, ai dreptate; chiar, cum se scrie astăzi?

scuze, DanielA

mulțumesc pentru lectură și pentru părerea direct exprimată; acum, două precizări: prima (de fapt, o întrebare) care sunt acele păcate? și, a doua, chiar locuiesc pe prisca dornei, cine cunoaște zona știe că teii și salcâmii sunt autentici (altminteri, mare admirație pentru Arghezi).

falsa modestie nu știu dacă face totdeauna bine - :) - deși, în anumite cazuri (vezi mai sus), puțină modestie nu strică; însă evident că nu am să dau curs invitației voastre de a deschide în subsolul acestei pagini:
a) nici falsa problemă a \"autorității filosofice\", unde, desigur, Ioan Albu este autoritar cu forme legale;
b) nici un \"seminar\" de b.1) Filosofie Greacă (anul I, semestrul II, Fac. de Fil) sau de b.2) Istoria Religiilor (anul I, semestru I, Seminarul Teologic)

cât despre \"to on he on\", precizez că el nu apare în poezie, a fost adus eronat în discuție de Adrian, dar, în cazul în care intereasează pe cineva, în speță pe Do, el apare (și) acolo unde i l-am menționat lui Adrian; pentru orice alte nelămuriri, găsesc inutil să mă apuc să transcriu trimiteri din indexul oricărei cărți cu statut academic (deși aș putea să recomand aici un Diels, un Jager sau un Aubenque)

în altă ordine de idei, căci - nu-i așa? - despre poezie este vorba:
a) Ioan: abordarea ta este una \"probabilistică\", însă m-a încântat faptul că incapacitatea emoțională a textului nu te-a împiedicat să îi apreciezi ideea suficient (deși nu știu cât de necesar) încât să lași un semn;
b) Do: îți mulțumesc pentru apreciere d.p.d.v. poetic.