antirugăciune

poezia ta are un nu știu ce ascuns printre versuri, o așteptare devenită transformare interioară \'neîngropat sunt gaură de frig\', iar pe final am văzut o renunțare la ceea ce ar fi putut fi, redată într-un frumos limbaj poetic
\'încrucișează-mi semnul de-astă vară
să nu aud auzul că-mi răspunde
c-ai fi venit dar n-ai avut de unde\'
numai bine

Cu ieșitul acela ca printr-o gaură nu sunt de acord. Trupul e plin de pori, de ce nu-ți alegi unul? De ce nu ieși printr-o tulpină, nu aceea, o tulpină de nufăr, de măr, de idee? Scrii frumos. Alege cuvinte care să nu mai pară vulgare, fii deosebit, așa cum te știu. O zi fericită.

stateam si ma gandeam ce e anti-rugaciunea daca nu tot o rugaciune.
asa e?

sunt ruperi de ritm, dar ingenuncherea niciodata nu a avut un glas constant, oftatul zilelor e neuniform, asa ca pana la urma-ti dau dreptate.

ce mi-a placut mai mult?
asta:

\"și câte-au fost păcate și-am uitat
cu păsări toamna de pomană-am dat\"

semnez ca o pacatoasa ce sunt, una care uita prea des sa dea de pomana.

As articula opaitul pentru a nu fractura versul. Rimele alea..gaura aura...sunt cam de dragul lelii
neingropat sunt invelit de frig...mi-ar fi placut asa, gaura aia care se repeta nu prea ma atrage...dar ma rog, e alegerea ta. Mie imi plac ultimele doua versuri...au un iz aparte. Si bune si rele as zice.

Ștefan: cu toții așteptăm să devenim și, așteptând, ne devenim neașteptatul...; mulțumesc (din nou) pentru răgazul lecturii și pentru semn;

Mariana: ai dreptate, nici eu nu sunt de acord, însă, fatalitate, nimeni nu ne cere consimțământul...; prin urmare, ieșim, intrăm..., într-o necuantificabilă coabitare cu \"(ne)deosebitul\"; mulțumesc pentru (re)venire;

Dana: tu... mereu mai aproape de înțelesuri, mereu mai dreaptă printre stângăcii; plăcută \"complicitate\" semantică :); mulțumesc;

Ionuț: \"de dragul lelii\" (corect: \"în doru\' lelii\") îmi amintește altceva: \"gura păcătosului adevăr găriește\" sau, cu alte cuvinte, acuza ta că aș scrie \"de dragul rimei\" nu face decât să trădeze ceva din modul din care tu gândești; cât despre gaură, dacă vei face un minim efort interpretativ,deși se pare că te-ai mulțumit să rămâi la suprafața cuvintelor (asta mi-a plăcut cum e zisă, asta nu, lucru necondamnabil, toți suntem în criză de timp), ai vedea că, de fapt, \"gaură\" nu se repetă; oricum, eu îți mulțumesc pentru neașteptatul semn și pentru sublinierea \"slăbiciunilor formale\".

sunt de aceeași părere cu mariana fulger.
ieșirea și intrarea e o construcție cu un compas magic sau nevolnic al minții.

bine ai poposit; dreptate și ție îți dau: întotdeauna m-am simțit nevolnic în fața minții; în spatele ei, la stânga sau la dreapta; și numai dintru ea m-am simțit așa, ca o tumoare, pe care am căutat a o vindeca prin cuvinte

mulțumesc.

Mie îmi place. Există aritmii care rup muzicalitatea. Poate mai revezi, pe ici-colo. Privitor la gaură, nu te grăbi tu:
din trupu-mi ies ca printr-o gaură
.....
neîngropat sunt gaură de frig
...așa că, Ionuț Caragea, cartezian vorbind, are dreptate.
Pe mine nu m-a deranjat, pentru că mi-a sugerat conceptul \"wormhole\". Dar, fiecare cu percepția lui... \"Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie\". E și acesta un mod de exprimare a subiectivității. Deși... fizica cuantică zice că nu apare rezonanța decât atunci când frecvențele se suprapun într-o anumită măsură, și la \"sursă\" și la \"țintă\"...
Subscriu și la:
cu păsări toamna de pomană-am dat
Cu bine, Turtle.