Poezie
apa caliptica
1 min lectură·
Mediu
numai noi ne înghițim copiii
nici măcar nu i-am născut
i-am botezat urechii noastre
lingușindu-ne
lingușindu-le
inteligența
potența
demența
și
iată
tăciunii rânjesc sălbatici în vatră
șerpuiesc gleznele noastre în foc
dar
ne vom salva sărind în fântână
mai e loc
de-o tigvă de-un lanț și-o găleată
de-o mână smulsă din umăr de roată
învârtindu-ne
învârtindu-se
în gol
străbătuți
de vene ca o amforă grecească
vom plesni în dreptul inimii
devenind antici
despre limba noastră se va vorbi
ca despre poetica veche
rostitu-s-a
023.059
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “apa caliptica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/204148/apa-calipticaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMdes-cumpănită apă ruptă în fântână
ce este a născut o săptămână...
cu drag,
ce este a născut o săptămână...
cu drag,
0
de sinele sinucigas
catam ape-n fantani mult prea stramte
ca sa incapem cu toti, Vasile.
caliptica apa, nu stinge decat secundele
pe noi de-loc
in gol.
canibali ce suntem nu putem bea decat apa neinceputa de alta fiinta de aceea copiii nu mai apuca sa se nasca.
fain poem, tedule. in ape, cu ape, peste ape.