Poezie
cârtitor
1 min lectură·
Mediu
m-am decis ieri – asfințea soarele –
să încercănez înaltului luminătorii
am hulit atât de răsunător încât
zilei curviștine
i-a sărit rujul peste case
înțiglându-le
amăgite
stelele sărutau cuiburile părăsite
și numai prădătorii de noapte
savurau stârvurile
eviscerate de ultimul zbor
inima arde
pielea fierea mi-o îmbracă în zgură
și tot mai multe cuvinte mă năpădesc
la gură
simt mușuroi
023.936
0
\"zilei curvistine
i-a sarit rujul peste case
]ntiglindu-le\"
Mai vizual de atit nu se poate. De altfel prima strofa e in sine o mica bijuterie, mai ales prin acel \"sa incercanez ianlutlui luminatorii\"
Strofa a doua face trecerea spre interior, spre pamint, spre musuroi, intr-un ritual, nu morbid ci crud in sensul de inceput.
In final ingropaciunea e desafirsita. Pina acum am gasit vreo sase sensuri la acel \"simt musuroi\". daca mai insist voi mai gasi citeva.
Cu apreciere,
Emil