bucur a lu’ oaie a lu’ bucur a lu’ oaie

in trupul acestui poem citadin, putind a noi toti, in ironia condusa bine spre aerele noastre de filfizoni cu pantalonii armani trasi la repezeala peste itari, de ochii lumii.

Mi se pare corecta proportia de imund si de poezie pura, lucru care cere talent, demonstrat in trecerile de la

\"văxuitele și vulgarele doamne
put a urină dior\", la

\"viitorul
doarme în fiecare noapte la picioarele
altui stâlp
încovrigat
aidoma ciobăneștilor castrați de istorie
ce-au învățat să latre pardon\"

\"năframă găsită la canal – dâmbovița
flutură
la gâtul zidurilor de jeg\" - mi se pare un pasaj deosebit, cu aer nichitastanescian

Propun eliminarea lui \"cumparandu-ti\", e cam in plus.

Poem bun de recitat la Zilele Bucurestiului, langa Hanul lui Manuc, in plin centru istoric tiganizat (inca)

PS parca nici titlul nu e foarte reusit, poate il injumatatesti :)

nu știu cât de citadin este textul acesta, mie îmi pare chiar o încercare decitadinizantă, un refuz de a privi târgul lui bucur ca un spațiu cu ordonare citadină. discursul e bine construit cu dese incursiuni în trecutul plin de neglorie, satiric, de un cinism mușcător. lovește puternic în mioritismul care ne caracterizează și cu care ne mândrim și ne spune că, oricâtă sulemeneală am arunca pe fațada civilizației noastre, în memoria colectivă (vorba lui jung) ne rămâne tot căcăreaza miorotică și lipsa de travaliu a transhumanței. nu de la munte la câmpie și invers. de la bărăgan în spania, italia, etc. titlul \"concentric\" poate fi menținut în ideea finalului de text, acei cerberi castrați și inutili.