înciutire

\"eu am să cred totdeauna-n cuvinte
dragostea
pacostea
pieptul cum doare
m-am ținut strâns de ierburi înalte
în aburul crestelor
am tremurat în picioare\"


Nu prea stiu ce as mai putea spune - atat de frumoase gasesc aceste versuri...

plăcută (re)vedere și bucurie că \"nu m-ai uitat\" :); cât despre frumusețea versurilor, ea se regăsește din plin în versurile tale pentru copii la care mă simt neputincios a lăsa măcar un \"semn\".

cu drag,

,,voi vorbi voi robi voi orbi
până când stelele dintru gheață
mă vor vedea și-mi vor spune rabbi``

sau până când iarba va innebuni
să-și ducă și ea pălămida la piață
iar voi pe la colțuri veți șușoti
acesta-i nebunul cu glezne de ceață

frumos ai scris, Vasile

Lory

Imi place ideea... e intr-adevar o realizare buna, insa nu desavarsita... nu ai exploatat imaginile pana la surprinderea totala a starii. E ca si cum as vedea o sculptura terminata dar nefinisata. Ce-i drept ca e o impresie de cititor... putin superficial. Textul ascunde intr-adevar intelesuri pe care le simt doar cu buricele degetelor prin intuneric. Sper sa nu gresesc.
Cred ca voi mai trece,
Bogdan.

Lory: din ceață vin, în ceață mă voi pierde, dar glezna va rămâne pururi verde și nu există piață-n care pot schimba ciudata înierbiere de sub talpa mea; mulțumesc.

Bogdan: spuneam cândva că nu cred în poezia perfectă (\"desăvârșită\" cum spui tu); poetul nu este un meșteșugar de poezie care să de-a bijuterii la normă; dacă aș scrie o singură poezie perfectă, nu aș mai scrie...; altminteri, îți urez bun venit și... te mai aștept :); mulțumesc pentru lectură și pentru semn.