Poezie
înciutire
1 min lectură·
Mediu
eu am să cred totdeauna-n cuvinte
dragostea
pacostea
pieptul cum doare
m-am ținut strâns de ierburi înalte
în aburul crestelor
am tremurat în picioare
de aici se aude cascada-n perete
voci umane mă cheamă
deodată
strigând
deasupra-mi cerul oțelit de fatasme
îmi înlănuție tâmpla
înnegrită că sunt
nu voi mai coborî nicicând în oase
mi-am deșirat nervii venele
firele de lumină putrezite sub pleoape
voi fi aerian
voi vorbi voi robi voi orbi
până când stelele dintru gheață
mă vor vedea și-mi vor spune rabbi
doar cascada mugind glas de mută
va lua urma
fulgerând ochi de ciută
în crucea lunii casele își vor sinucide
bârna
focul va fi pereții lumii Bătrâna
054046
0
\"eu am să cred totdeauna-n cuvinte
dragostea
pacostea
pieptul cum doare
m-am ținut strâns de ierburi înalte
în aburul crestelor
am tremurat în picioare\"
Nu prea stiu ce as mai putea spune - atat de frumoase gasesc aceste versuri...