Vasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
fără doar și poate născut din intenții lăudabile; însă numai pentru intimitatea destinatarului; ca rezultat "artistic" este un eșec din toate punctele de vedere (atât tehnic, cât și compozițional).
Pe textul:
„Joc secund de vârsta a treia" de Marius Marian Șolea
în mare, împărtășesc opinia antecomentatorilor; în plus, mi-aș permite să spun că într-o decadă "amețită" (inflație de pseudoautori, lipsă de valori autentice șamd), luciditatea e o formă de beție; cum și nostalgia de altfel; de aceea, probabil, autorul se lasă dominat de "tărie" și este mai puțin preocupat de ambalaj, în prea puține locuri (aș spune că deloc) unul artistic; de unde și imaginea aceasta de laborator de biologie a cuvântării, de la catedra căruia autorul, ca un veritabil profesor, ne explică natura umană exemplificând nevăzutul cu ajutorul unui schelet, singurul material "autentic" aflat la îndemână pentru o astfel de temă; inevitabil, rezultatul este plasarea spirtului în realitatea imediată, poezia pierzându-și aura sa de inefabil, de invocare, de transfigurare.
prin urmare, nu știu cine, ce și dacă; personal apreciez travaliul autorului de a urca și a coborî această scară nefiresc de înaltă a prăvăliei poetice cu riscul de nu a nu mai găsi cititorul dispus să îl aștepte; cu alte cuvinte, cu riscul niciunui câștig.
Pe textul:
„scara mihai eminescu" de Cătălin Al DOAMNEI
Pe textul:
„Poem de când te știu" de Lavinia Micula
[să spunem că] deși credem că totul se schimbă/schimbăm permanent, în realitate, suntem singurii ce ne schimbăm/ vom fi schimbați; cu cine, cu ce? habar nu am; în "omul perfect" nu mai cred din copilărie.
acordul cui cu ce? cred că acolo, în s1, din cauza echivocului formulării (asumat), ai confundat subiectele (și logic și gramatical).
înțeleg că ți s-a comunicat cauza offtopicelor; dar pentru că dorești să afli și punctul meu de vedere, subscriu, în majoritatea cazurilor, abordezi comentariile ca simple pretexte; pleci de la text pentru a ajunge la persoană (nici măcar la autor) - eu zic să lăsăm biografilor ce este al biografilor; asta, desigur, dacă ești de acord și dacă îți dorești cu adevărat să comentezi în condiții normale; incontestabil ești un "senior" al site-ului, însă în fața exprimării toți utilizatorii suntem egali, indiferent de statut, vechime, contribuții etc.
mulțumesc pentru semnul de lectură și te-aș ruga să nu lungim discuția pe aspecte extratext.
Pe textul:
„asediu" de Vasile Munteanu
vezi aici: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/72257/Pribeag_%C3%AEn_Sine
text + comentariu.
oricum..., mulțumesc :)
Pe textul:
„la patru mâini" de Vasile Munteanu
"Lumea e o frază în curs de rostire."
mulțumesc, Elena, pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„la patru mâini" de Vasile Munteanu
sincer, nici măcar nu știu cât a fost poezie în ceea ce am scris; am vrut numai să scap de imaginea obsesivă a unui incident de care am avut parte în acest weekend, când fetța cea mare, mai atentă la muzica din căști decât la scările de la debarcaderul de la barajul Vidraru, s-a dezechilibrat și a căzut printre protecțiile scării, direct pe stâncă... fără nici o vătămare majoră; de atunci trăiesc o permanentă fericire de a avea și o copleșitoare teamă de a pierde; pentru că, da, o secundă, un amănunt nesemnificativ poate schimba definitiv și radical vieți.
cel puțin așa am crezut, voi scrie și voi scăpa de imaginea căderii; m-am amăgit.
oricum, mulțumesc pentru semn.
Pe textul:
„la patru mâini" de Vasile Munteanu
recunosc, consider (presupun că nu sunt singurul) poezia de genul: mă doare-n cot, sunt wow sau mă simt nashpa ca fiind de ceva vreme inflaționistă, o formă de agresiune estetică, dacă nu chiar intelectuală; prin urmare, după cum remarcă d-ul Mureșan, nu e o noutate că încerc în majoritatea textelor multistratul poetic, pe cât posibil gândind fiecare nivel independent; prin urmare, cred că fiecare poate găsi într-un text de-al meu exact atât cât caută.
mulțumesc pentru lectură și pentru semn.
Pe textul:
„Clavicula Salomonis i se arată lui Ipocamp" de Vasile Munteanu
care temă?
în fine, ai dreptate, "nu m-ai inteles (sau eu n-am reusit sa ma fac inteles)", nu mă refeream la tine, ci mă refeream la vârsta căreia îi este specifică "operația cu mulțimi", despre care eu nu am spus că ți-ar fi specifică (ție, ca preșcolar); am spus că "nu îți sunt străine cunoștințele specifice" (ca părinte) - precizare pentru evitarea altui echivoc.
Pe textul:
„Clavicula Salomonis i se arată lui Ipocamp" de Vasile Munteanu
oricând onorat de prezența dv d-le Sibiceanu.
glumind, de această dată, cred că ați dorit mai mult să îi oferiți posibile chei lui R. Ștefănescu (căruia am uitat să îi precizez că nici măcar "noapte id noapte"), decât să evidențiați textul :)
mulțumesc pentru semnul de lectură.
Pe textul:
„Clavicula Salomonis i se arată lui Ipocamp" de Vasile Munteanu
(pentru că sunt tentat să cred că reiterezi o afirmație făcută de Marțian la un alt text) ești amabil să ne jucăm (pe text)? pentru că știu că nu îți sunt străine cunoștințele specifice grupei de vârstă, iată
propunerea: grupează elementele mulțimii (textului) două câte două astfel încât, la final, să poți pune semnul "id" (identic) între ele.
după ce și dacă reușești (poți și să formalizezi), facem analiză semantică (eventual logică) pe text. ok?
hai, că de curiozitate nici nu mănânc, nici nu mă culc; cred că o să beau ceva...:)
Pe textul:
„Clavicula Salomonis i se arată lui Ipocamp" de Vasile Munteanu
dar și invers.
adică
este
așa
oricum, mulțumesc pentru semnul de lectură și pentru semnul despre ce ai păstra tu (fără să te repeți).
Pe textul:
„Clavicula Salomonis i se arată lui Ipocamp" de Vasile Munteanu
credeam că nu o să comenteze nimeni... :)
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„Clavicula Salomonis i se arată lui Ipocamp" de Vasile Munteanu
nu țin să contrazic pe nimeni - ai și tu dreptate, scriem, nu scriem, simțim la fel (probabil); evident că vorbeam despre anumite categorii de scrieri, implicit de scriitori; după cum există politicieni pentru care doctrina este numai un pretext al puterii (dictat de mentalitatea colectivă de conjunctură), îmi permit să cred că există și astfel de poeți.
mulțumesc pentru prezență.
Pe textul:
„întâiul și ultimul zbor al lui Ipocamp" de Vasile Munteanu
sincer, e o surpriză (întotdeauna) plăcută prezența ta; totuși, amintindu-mi că te-ai numărat cu mulți ani în urmă (2004) printre aceia care au apreciat un text în care apăream "îndrăgostit de profesoară", recunosc că nu mă surprinde că un astfel de text ți-a captat atenția.
mulțumesc (din nou).
Pe textul:
„1/2" de Vasile Munteanu
scuze: mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„întâiul și ultimul zbor al lui Ipocamp" de Vasile Munteanu
pentru oricine (cred) vine o vreme când "cărțile sunt cel mai bun îngrășământ agricol"...
Pe textul:
„întâiul și ultimul zbor al lui Ipocamp" de Vasile Munteanu
pur și simplu... persoana, locul, împrejurarea; simple cuvinte despre acestea toate.
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„prea târziu, prea adâncă fântâna" de Vasile Munteanu
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„de vorbă cu Ipocamp în Săptămâna Mare" de Vasile Munteanu
