Poezie
1/2
2 min lectură·
Mediu
prea târziu. nu mi-a spus-o niciodată. dar am știut întotdeauna că m-ar fi iertat dacă
aș fi mințit. m-ar fi înțeles. ar fi mințit la rându-i să mă acopere. orice. oricând. dar
să nu scriu despre el. cu un pahar de vin alb în dreapta. îmi dictează fiecare cuvânt.
de când s-a convins că nu îl pot respecta. aproape orice. n-ar suporta să mint despre
el. sau mai rău. să îl transform în mine.
nici eu n-am explicat niciodată nimic. ar fi fost inutil. câte nu am încercat...:
să-i povestesc cele mai bune 100 de romane românești; cele mai bune 100 de romane
din literatura universală; să joc fotbal. să pescuiesc. să văd toate filmele. să mă culc
cu toate nevestele acelora care jucau fotbal. sau mergeau la pescuit. era mai degradant.
mai plictisitor. toate îmi vorbeau despre singurătate. sau mai rău. despre poezie. așa că
m-am apucat de box. le-am bătut bărbații care se dădeau la nevastă-mea. nu e de mirare
că beau singur.
întotdeauna există una care nu are nici cele mai tari țâțe nici cel mai tare cur.
dar care te refuză indiferent cum ai aborda-o. își înșală bărbatul întotdeauna cu altul.
ție doar îți bate inima de 100 de ori mai repede. ești la ultimul etaj. nu auzi decât propria
răsuflare. ai un singur gând: ai putea muri. și nu te poți împotrivi. nodul din gât îți urcă
și coboară de parcă ți-ar masturba propria viață. ai un aer jumătate rușinat – jumătate
dărâmat. morga unui cântăreț de operă la înmormântare. ai cânta. „Dacă vesel să trăiește”.
oricât de bine ai face-o toată lumea s-ar simți prost.
alegi să bați darabana. curând capeți ritmul colivei care se acrește. e suficient să ridici
fruntea. nimeni nu te mai privește cu reproș. ești doar o gură în plus de hrănit. nu uiți
să le amintești că fără un păhărel pomenirea ar fi insuficientă. viața e un barman care
obișnuiește să bea din sticla din care toarnă. înlocuiește măsura cu apă. spre ora închiderii
toți sunt afumați. dar îi îmbată chiar
apa chioară.
053.488
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 344
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “1/2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14047494/1-2Comentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSalegi să bați darabana/ să capeți ritmul colivei care se acrește/... cele mai frumoase versuri. pentru cine știe ce vreau să spun, pentru cine nu, va afla într-o zi. ultima strofă îmi vine bine și nu-s subiectiv, probabil perioada postului își lasă amprenta asupra duhului nostru. deci pentru ultima strofă nota 10 întregului text.
0
VMnu chiar măcelar, d-le Badea, pentru că, de exemplu, nu pot tăia nici măcar o pasăre de curte (deși, recunosc, au fost conjuncturi în care, dimpotrivă, moartea unui "om" nu mi s-a părut o nedreptate - și încă îmi imaginez astfel de conjuncturi posibile); mai degrabă, dacă doriți, un Rocky (alunecos, stâncos...) îm măcelărie (sper că nu vă este străin filmul); adică unul pentru care fenomenul morții este un fel de suport al victoriei; un exercițiu fizic "necivilizat", dar capabil să modeleze nu doar trupul, ci și spiritul; de aceea, întotdeauna, "El" există, dar rămâne ascuns; pentru că nu se află în afara noastră; ori de câte ori îl expunem, îl pervertim în cuvinte - adică, ne alienăm.
de unde și "darabana" care i-a reținut atenția lui Costin - o formă de disciplină interioară, vâslire ritmată la galera vieții pe un suport identic.
mulțumesc amândurora pentru lectură și pentru semnul despre.
0
SCconfesiv, credibil, incitant.
parca mai aud vocea de dupa cadru:
"n-ar suporta să mint despre / el. sau mai rău. să îl transform în mine."
"toate îmi vorbeau despre singurătate. sau mai rău. despre poezie"
parca mai aud vocea de dupa cadru:
"n-ar suporta să mint despre / el. sau mai rău. să îl transform în mine."
"toate îmi vorbeau despre singurătate. sau mai rău. despre poezie"
0
VMsincer, e o surpriză (întotdeauna) plăcută prezența ta; totuși, amintindu-mi că te-ai numărat cu mulți ani în urmă (2004) printre aceia care au apreciat un text în care apăream "îndrăgostit de profesoară", recunosc că nu mă surprinde că un astfel de text ți-a captat atenția.
mulțumesc (din nou).
0
Punctez sinceritatea poemului, frustul din el, dar și frustarea care o degajă.
Remarc, totodată, necursivitatea lui, forma bolovănoasă. E un cuțit pus în mâna unui ucenic de măcelar care a rămas singur în abator și face cam ce-l taie capul.