Poezie
ultimul eretic
1 min lectură·
Mediu
visez cu ochi de timp să aflu punctul
înșiruirii de cuvinte care mă deșiră
am scos pendulului din gură limba
în loc i-am pus tăcerea mea umilă
am înmuiat perdeaua în cafea
am rupt încuietori la fiecare ușă
colii de scris ca să rămân în viață
voi deveni sau larvă sau căpușă
mă voi hrăni cu sânge de cuvinte
cu laptele din sânii albi de sensuri
din muntele de cărți fac lumânări
îmi luminez cărarea printre versuri
n-aveți nevoie să aprindeți rug
în mine m-am închis ca în ospiciu
vă dau dreptate: da! sunt vrăjitor!
cunosc formula arderii în viciu
063.988
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “ultimul eretic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/96594/ultimul-ereticComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Multa revolta, forta si cuvinte inmuiate in licori tari am vazut in poezia ta.Versul e suculent si aluneci in lectura, asa incat, ajungand la final nu te opresti si incepi recitirea.
Felicitari.
Felicitari.
0
De acord cu pleiada de sensuri gasite de Vladimir, as putea gasi si eu inca si mai multe. Mintea ascutita deja binecunoscuta noua a prolificului Vasile Munteanu nu se dezminte nici de aceasta data.
Forma poetica gasita este dupa parerea mea doar o incercare relativ esuata.
Sonoritatea poeziei are mult de suferit, rima cand este cand nu este, cuvintele sunt uneori fortate sa intre in acesta forma fixa.
\"cu laptele din sânii albi de sensuri\" - nu-mi place.
Dupa cum il cunosc pe autor, se va perfectiona si voi asista la un poem adevarat in forma fixa semnat Vasile Munteanu.
Mult succes!
Bobadil.
Forma poetica gasita este dupa parerea mea doar o incercare relativ esuata.
Sonoritatea poeziei are mult de suferit, rima cand este cand nu este, cuvintele sunt uneori fortate sa intre in acesta forma fixa.
\"cu laptele din sânii albi de sensuri\" - nu-mi place.
Dupa cum il cunosc pe autor, se va perfectiona si voi asista la un poem adevarat in forma fixa semnat Vasile Munteanu.
Mult succes!
Bobadil.
0
fapte care se vor a ramane in posteritate, versuri caduce si ignobile...stam sa acuzam pe cei ce nu scriu cand versurile noastre depasesc orice masura a exprimabilului. in alchimia acestei poezii este transparent un fapt: ca cel ce a scris-o nu este un mag sau un vrajitor, ci este exact antonimul acestora adica un om simplu, un plebeu, un om negru (vezi esenin). dorinta inumana de a fi \"altfel\" stalceste adesea versurile care de fel sunt foarte bune. lumina care ar trebui sa rasara din carti se transforma din pacate in lumina lumanarilor, palida, bolnava; lumina poeziei tale, vasile...
0
Un autoportret din care as putea rupe vreo doua versuri sa mi le pun pe buletin. Sau pe cruce. Stii, nu?
0
sensul poeziei tale seamana cu mine;
nu stiu de ce, dar ma simt inotand prin mine in poezia ta
nu stiu de ce, dar ma simt inotand prin mine in poezia ta
0

Imi e greu sa remarc ceva in special pentru ca desi stralucesc de sine statator aceste stele-catrene innoada o constelatie a umanului de un tragism aparte... aparenta revolta capata valente spirituale profunde... o lume intreaga priveste la un demiurg in apus ajungand sa nu isi mai inteleaga propria creatie ... intrebarile nu il ajuta prea mult... sunt aici in plan secund accente ale penumbrei in care raul si binele nu se razboiesc asa cum ne place sa credem ci stau impreuna la masa hazardului jucand popice.