Poezie

ultimul eretic

1 min lectură·2 decembrie 2004

Mediu

visez cu ochi de timp să aflu punctul

înșiruirii de cuvinte care mă deșiră

am scos pendulului din gură limba

în loc i-am pus tăcerea mea umilă

am înmuiat perdeaua în cafea

am rupt încuietori la fiecare ușă

colii de scris ca să rămân în viață

voi deveni sau larvă sau căpușă

mă voi hrăni cu sânge de cuvinte

cu laptele din sânii albi de sensuri

din muntele de cărți fac lumânări

îmi luminez cărarea printre versuri

n-aveți nevoie să aprindeți rug

în mine m-am închis ca în ospiciu

vă dau dreptate: da! sunt vrăjitor!

cunosc formula arderii în viciu

063.980

Despre aceasta lucrare

Autor: Vasile Munteanu
Tip: Poezie
Cuvinte: 100
Citire: 1 min
Versuri: 16
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “ultimul eretic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/96594/ultimul-eretic

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

NV Negru Vladimir✓2 dec. 2004

Am citit aici o poezie superba... genul de alcatuire poetica care iti aminteste ca oricat ai incerca sa spui in cuvinte ce simti e inutil... dar pentru ca si noi aici facem politica... politica site-ului... voi incerca...
Imi e greu sa remarc ceva in special pentru ca desi stralucesc de sine statator aceste stele-catrene innoada o constelatie a umanului de un tragism aparte... aparenta revolta capata valente spirituale profunde... o lume intreaga priveste la un demiurg in apus ajungand sa nu isi mai inteleaga propria creatie ... intrebarile nu il ajuta prea mult... sunt aici in plan secund accente ale penumbrei in care raul si binele nu se razboiesc asa cum ne place sa credem ci stau impreuna la masa hazardului jucand popice.

SM simona marcu✓2 dec. 2004

Multa revolta, forta si cuvinte inmuiate in licori tari am vazut in poezia ta.Versul e suculent si aluneci in lectura, asa incat, ajungand la final nu te opresti si incepi recitirea.
Felicitari.

AM Andu Moldovan✓2 dec. 2004

De acord cu pleiada de sensuri gasite de Vladimir, as putea gasi si eu inca si mai multe. Mintea ascutita deja binecunoscuta noua a prolificului Vasile Munteanu nu se dezminte nici de aceasta data.
Forma poetica gasita este dupa parerea mea doar o incercare relativ esuata.
Sonoritatea poeziei are mult de suferit, rima cand este cand nu este, cuvintele sunt uneori fortate sa intre in acesta forma fixa.
\"cu laptele din sânii albi de sensuri\" - nu-mi place.
Dupa cum il cunosc pe autor, se va perfectiona si voi asista la un poem adevarat in forma fixa semnat Vasile Munteanu.
Mult succes!
Bobadil.

MV marian vasile✓3 dec. 2004

fapte care se vor a ramane in posteritate, versuri caduce si ignobile...stam sa acuzam pe cei ce nu scriu cand versurile noastre depasesc orice masura a exprimabilului. in alchimia acestei poezii este transparent un fapt: ca cel ce a scris-o nu este un mag sau un vrajitor, ci este exact antonimul acestora adica un om simplu, un plebeu, un om negru (vezi esenin). dorinta inumana de a fi \"altfel\" stalceste adesea versurile care de fel sunt foarte bune. lumina care ar trebui sa rasara din carti se transforma din pacate in lumina lumanarilor, palida, bolnava; lumina poeziei tale, vasile...

CP Cristiana Popp✓5 dec. 2004

Un autoportret din care as putea rupe vreo doua versuri sa mi le pun pe buletin. Sau pe cruce. Stii, nu?

AD Alexandru Dan-Alexandru✓6 dec. 2004

sensul poeziei tale seamana cu mine;
nu stiu de ce, dar ma simt inotand prin mine in poezia ta