Poezie
Delirium tremens
1 min lectură·
Mediu
voi sparge vioara voi rupe arcușul
voi sparge
ușa ferestrele și tabla afonă
mi-e dor să simt să gust miros de beladonă
și să aud în ceruri cum scârție fântâna
ușor delir care precede somnul
se prinde-n jocul meu de-a regele de aer
cu dârele de ploaie cuminte mă încaier
cu dușmănie surdă ca doi copii străini
taci ticăloasă apă a vieții și a morții
acordurile tale n-au vlagă nici renume
zadarnic mă băltești și mă îneci în spume
pribeagă flașnetă ridicolă și spartă
voi sparge sparg azi totul și îngerii
de sticlă
s-aud fântana în grădină cum strigă
“înger îngerașul meu” eu sunt tu
și tu ești eu
pe pietrele de calcar ale aleii goale
se-ntind toți trandafirii sleindu-și diafanul
eu gol în ploaie stau și cânt precum spartanul
ce singur inamicii i-a-mpiedicat să treacă
nu n-o să treceți astăzi prin inima luminii
astăzi se sparge tot mă sparg
chiar și pe mine
doar luna tremurândă se-adapă ca un câine
cu limba ei turbată din ape de mormânt
slavă sufletelor de fântână!
0134.462
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “Delirium tremens.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/75765/delirium-tremensComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cum poți, oare, mulțumi cuiva din ce în ce mai mult? Iartă-mi, te rog, \"evaziunea gramaticală\". Nedormit și în \"delirium\" fiind...
Cu respect,
Cu respect,
0
Vasile, mi-am zis, sa te anunt, cel putin, ca tac pe aici. Sunt multe de spus. Prea multe. Ma mai impiedic inca de \"pietrele de calcar\", ma bucur insa ca nu incepi sa scrii manele (cum ajung unii, care nu mai au inspiratie) si, posibil, aici gasim si explicatia: \"mi-e dor să simt să gust miros de beladonă\"...
0
ai dreptate. Dar, cu toate acestea, nu am să retrag poezia (și, crede-mă, am mai făcut-o) și nici nu am să schimb ceva la ea: de ce aș retrage-o sau schimba doar pentru că cineva a vrut să se răzbune \"inetelectual\" sau pentru că nu a înțeles nimic din poezie?
0
Vasile, azi esti CULMEA !!! Chiar intelegi totul INVERS !!! Sa nu cunosti tu semnzatia aceea de deruta, cand nu stii cu ce sa incepi, ce sa zici, pentru ca sunt PREA MULTE DE ZIS ??? Sper ca nu ai luat in adresa ta ce am zis de manele...Din tot sufletul sper!
:((
(Stii cumva semnificatia semnuluui de mai sus? Nu mint...)
:((
(Stii cumva semnificatia semnuluui de mai sus? Nu mint...)
0
of! am vrut sa zic \"semnificatia\", evident!
0
\"eu gol în ploaie stau și cânt precum spartanul
ce singur inamicii i-a-mpiedicat să treacă\"
\"slavă sufletelor de fântână!\"
ce singur inamicii i-a-mpiedicat să treacă\"
\"slavă sufletelor de fântână!\"
0
Erata eratei: sau...erata mai concreta :), zambet printre lacrimi, ca si cum:
a se citi \"senzatia\", in loc de \"semnzatia\"
scuze, te rog, iti imaginezi, posibil, ca as fi emotionata...
a se citi \"senzatia\", in loc de \"semnzatia\"
scuze, te rog, iti imaginezi, posibil, ca as fi emotionata...
0
\"slavă sufletelor de fântână!\"... versul acesta dar si poezia in intregul ei sunt bine construite intr-o armonica a negarii atributelor avand ca finalitate marea intalnire cu sacrul.
0
Nu sparge vioara. Mai bine dă-mi-o mie. Fiul meu e violonist.
Iartă-mă pentru trecerea fugară. Măcar amuzantă să fie.
Iartă-mă pentru trecerea fugară. Măcar amuzantă să fie.
0
Distincție acordată
poate sunt prea obosita sa emit un comentariu apreciativ, dar nu intr-atat de obosita ca sa nu pot spune ca mi-a placut si am simtit versurile tale.
0
0
Vladimir, ai dreptate; în definitiv, nici nu cred că există atribute, ci numai iluzii între subiect și predicat.
Adrian, ca să parafrazez, ajunge-i sufletului vioara sa. Sunt sigur că fiul tău cântă din suflet.
Mae, de ce, oare, unoeri nu e nevoie de cuvinte?
George, îți mulțumesc pentru primul comentariu și pentru, probabil prima lectură.
Vă mulțumesc tuturor; atât pentru cele văzute, cât și pentru cele nevăzute.
Adrian, ca să parafrazez, ajunge-i sufletului vioara sa. Sunt sigur că fiul tău cântă din suflet.
Mae, de ce, oare, unoeri nu e nevoie de cuvinte?
George, îți mulțumesc pentru primul comentariu și pentru, probabil prima lectură.
Vă mulțumesc tuturor; atât pentru cele văzute, cât și pentru cele nevăzute.
0

Poate corectezi \"i-ampiedicat\".
mi-a plăcut \"doar luna tremurândă se-adapă ca un câine
cu limba ei turbată din ape de mormânt\"