Sinucideți-mă!

Paradoxal, asist la o sinucidere care ma incanta.
\"de ce n-aș număra păsările să
calculez media sufletelor care
zboară împrăștiat?\"
Pur intamplator ti-am urmarit comentariile care au determinat poezia.

M-ai impresionat ca nici odata pana acum! revin, sunt obosita, nu mi-am revenit, inca, de pe drum (nu de mult am ajuns, de la Pitesti), \"va rasfoiesc\", imi era dor de voi! Doar \"spanzuratul de cuvinte\" nu e chiar nou: am zis si eu, poate a mai zis cineva pana la mine: depinde insa CUM am zis cu totii...
In loc de \"lepad\" as fi zis \"arunc\" )nu e mai bine oare?).
Si, as fi evitat asocierile respective: \"oglinDA DIN caRE RÃsar\". dar asta pentru ca sunt eu meticuloasa, poexzia ramane a fi una foarte buna, in viziunea mea si, sper sa revin, ceva mai tarziu, asupra ei...

Mulțumesc pentru „priveghi” și pentru „lumânare”. Îți aștept „pomenile”.

Cu simpatie,

Dragă Sirenă,

cum spuneam cândva, intuiția ta estetică este ireproșabilă: în locul acelui „lepăd”, era „arunc”, numai că aveam „arunc ca în...”.
La celelalte cacofonii (de - di, re - ră) pot să mai umblu...
Mulțumesc mult și cu o reciprocitate infinită,

Vasile, sa nu te recunosc!
\"rădăcini de nori crapă sub gerul
râmelor care găuresc cerul până
la ultima stea\" - uite, pentru mine, in fragmentul asta se concentreaza toata poezia. Imi place si restul, dar nu-mi trebuie mai mult.
Pe curand.

Poate e inutil să mai spun cât de mult îmi place poezia ta.
Vine din interior și poate tocmai de asta ajunge în interior. Ca un zbor dureros al cuvintelor.

Dragă Elia,

uneori îmi vine să urlu, să uit, să ignor și atunci nici eu nu mă mai recunosc și mi se face „a atârnare” în cuvinte...

Nulțumesc pentru gând,

Mulțumesc.

Ce altceva aș mai putea spune?

Măi Vasile tu când muști
Vrei sa fii o carnasieră.
Insă urma-i ca de puști
Învățat doar... la untieră!

Draga Vasile,
Calc si eu regula bunului-simt care spune ca o replica se da acolo unde a fost scris comentariul respectiv si nu pe textele autorului si te rog pe viitor sa nu mai faci asa ceva.
Cu rsspect,
Arcturus.
P.S. Scuza-ma dar n-am inteles, de unde ai dedus chestia cu vendetta? Ceea ce ai scris tu pe textul meu mi se pare o copilarie la care nu am replica. Textul meu a fost postat sub \"personale\" daca cumva ti-a scapat.
Acelasi.

Eu mi-as permite sa fac abstractie de tot preambulul dat de textele si comentariile precedente si as privi poezia ca si cum nu as fi inteles nimic din dialogurile purtate pe site de tine in ultimele zile.

Si daca mi-ar reusi chestia asta pe deplin, as spune ca poezia ta este reusita, e sclipitoare asa cum e ea acida.
Un singur lucru i-as reprosa. Titlul. O sa spui ca am mania titlurilor ( m-am mai legat de titluri ). Dar zau asa, acel \"Sinucideti-ma\" este o exagerare inutila.

Eu te-as ruga sa-ti pastrezi elanul poetic si sa ne mai \"sinucizi\" cu asemenea texte.
Cand esti bun, o stii si singur, desi astepti sa ti se spuna.

Uite, eu ti-o spun insa fara sa iti dau dreptate.
\"aripile suprarealiste zboară \" dar nu ca dracu.

Sincer, cred ca e un text bun.

Desi respectul meu pare sasait din cauza unei typo, ramane respect pentru poeziile tale.
Resstul :-) e tacere, cel putin din partea mea.

vasile, hai sa-ti spun ce cred. Poezia e frumoasa, dar nu esti tu. e prea \"180 de grade\". Doua posibilitati:
1. sa te fi hotarat asupra unei schimbari de stil.
2. sa fii foarte foarte influentat de ceea ce citesti pe site.
(asta e asa, ca sa nu fie doua :) )
3. si una si alta.
Ce a observat Silvia acolo cu cacofoniile e pe buna dreptate un pic disturbant. In rest, toate cele bune si la poezii bune.
Cu respect, Martin

2 din 5 (altele decât cele 3)

Martin,

mă bucur de trecere și de semn; chiar îmi era dor să îți aud părerea.

1. dacă „sondai” prin poezii, puteai constata că nu am un „stil” (îmi place prea mult să mă „joc”...)
2. ce scriu, de regulă, este oglindirea unei stări interioare de natură ideatică sau afectivă - sau gândesc ce trăiesc sau trăiesc ce gândesc; astăzi a fost puțin altfel...

Ceea ce observă Silvia este, întotdeauna, demn de analizat. Am recunoscut necesitatea eliminiării cacofoniilor (da - di, re - ră) în răspunsul pentru ea, mai jos puțin...

Cu respect reciproc,

Dragă Anca,

am să încerc să îți mulțumesc în felul meu paradoxal:

„lângă mine îngeri postmoderniști:
aripile suprarealiste zboară ca dracu
și mai ales deloc”

„Divină” suntem amândoi. Dacă reușesc să zboare, sunt aripi de înger. Eu încercam să descriu acele aripi care sau nu se vor înălța deloc sau se vor înălța fără sens.
Despre titlu, s-ar putea să ai dreptate, dar, după cum i-am mărturisit Eliei, chiar simțeam nevoia să „atârn” în cuvinte. Probabil că mă voi mai domoli și îmi voi aduce aminte că, de fapt, cuvintele înseamnă „ne-atârnare”.

Măgulit de gândul sincer exprimat,

Andrei,

ziua de ieri mi-a amintit din plin cât de ușor se poate face „din țânțar armăsar”. Parcă din cauza primăverii „masculii” de pe site au început să se înfrunte...
Nici tu n-ai zis ce ai zis, nici eu nu am vrut să spun ce am spus...
În definitv, suntem persoane raționale care vor să citească și să fie citite, în rest, vorba ta, e tăcere.
Hai să fim cum pretindem că suntem și să ne comportăm ca „poeți” nu ca țațe în târg. Ce zici?

Cu scuze și cu respect pentru „primul pas” pe care l-ai făcut,

Operat da - di, re - ră
Mulțumesc. Păreri?

erata: Ancai

Vasile, îți înapoiez pistolul: / destul m-am sinucis cu el.

Ioane, de la tine chiar și moartea e un dar/ e moartea de la unul care are har.

Cu prețuire,

Dragă Dana,

e gâtul meu făcut anume pentru strâns
„și numai tu ai mai rămas de plâns...”

Deoarece obiecțiile sunt comune, te rog, împărtășește din mărturisirile făcute în răspunsul dat Ancăi.

Mulțumesc pentru „semn” și, dacă nu am fost primul, măcar să fiu ultimul: La Mulți Ani!

Cu drag,