corul incisivilor

\"[...] nu e promiscuitate le răspund eu în gând
e doar ipocrizie curată și limpede ca o votcă

la dracu cu prietenii
la dracu cu tot

ieri treceam prin perioada verde a vieții mele
astăzi culorile s-au amestecat
îmi vopsesc fața
voila!
sunt războinicul trist al disperării
trist și bolnav de nemărginire
orice culoare ar avea aceasta\" (Liviu Nanu)

mulțumesc, Liviu, pentru prezență; se pare girueta (sau cocoșul de tablă?) se învârte mai repede în sud; al 11-lea fie, la 44 fac cinste sau schimbăm porțile.

duminică plăcută.

da, este una din poeziile-scenă, discursul nu face decât să acompanieze crezul/convingerea/tonalitatea interioară a autorului, chiar dacă ușor pledoariant (e prima oară când inventez așa ceva, permite-mi jocul) și moralizator, tonul aici ar vrea să fie mai incisiv decât incisivii, ca o luptă echitabilă împotriva unei \"măreții\" umane devoratoare, hrăpărețe, avide.
așa cum am încheiat noaptea trrecută, închei și aici: eu sunt cu ale sufletului și înțelepciunii, chestiile astea mărunte, detalile astea care nu lasă nici măcar urme de ruj.
pe mine acel \"fecale\" nu mă deranjează, vine în linia poeziei, accentuând mizeria umană, cu atât mai mult cu cât se acordează cu finalul.
camusian poem.
recomand spre lectură.

ela

Incisivii mușcă lacomi din sensuri, dar degeaba, corul acestora nu poate înlătura inevitabilul. Eu cred că latura moralizatoare a discursului e cumva implicită, deși îmi pare că reiterează într-o manieră modernă rolul corului din tragedia antică.
Da, \"asta e întreaga măreție/ urme de pași părând însuflețite până la întâiul strănut\".
Între înălțare și cădere, rămân faptele noastre. Finalul e sumbru, dar de o perfectă luciditate.

eu mă feresc să dau sfaturi prefer Pildele Dezvățaților...:)
pare un poem profesoral așa...
am și o părere poate că: \"durerile mute vor fi/ /acești coriști\"...e mai indicat.
amical de cursă lungă,
george cel asztalos

mulțumesc, Ela; de mi s-ar lua o dată piatra asta de pe limbă, deși se pare că (nici un) Cezar nu e de acord; încă o dată, mulțumesc.

George (Pașa): o gură, George, da, o gură autodevoratoare în forma ei subiectivă; mulțumesc pentru prezență și pentru cuvinte.

George (cel Asztalos): departe de mine gândul de a mă erija în magister; cel mult în \"dixit\"; după cum se poate observa, persoana a 2-a plural este folosită numai din perspectivă empirică; din perspectivă onotologică sau epistemolgică am optat pentru persoana întâi plural, prin urmare nu mă situez \"în afara\" mulțimii semenilor mei; cât despre faptul că, prin natura noastră preferăm altceva... nimic nou, \"diferența calitativă a indivizilor duce la evoluția speciei\"; sau involuție; sau ce-o fi ea; cert e că ceva se întâmplă și \"e mai bine să se întâmple ceva decât nimic\"; eh, :), cam așa ar arăta un discurs \"profesoral\"; e o simplă meditație textul de mai sus, în mare parte autoadresativ, nimic mai mult; mulțumesc de prezență și semn; om la apă.

Parcă spuneai ceva de involuție...sincer și eu mă intreb de multe ori dacă noi,cei care ne autonumim oameni,nu am ajuns cumva la stadiul in care oriincotro am apuca-o ,se cheamă că involuăm.Numai că eu sunt un pic mai optimistă și cred că decât sa hrănim șoarecii carnivori mai bine ne hrănim sufletele pururi flămânde.In realitate întâlnim destui obsedați de A ApucA...să credem totuși că nu suntem nici hiene ,nici rechini,și să nu le spunem încă,celor care ratacesc printre stele ca pot ajunge in șanțuri...E așa de frumos printre stele!Mie mi se pare ca sună apocaliptic...Da ce știu eu?
De plăcut imi place...

interesantă arta poetică, frazarea, poate înțeleg câte ceva din resorturile acestor poezii, dar când voi pleca de aici am să-mi amintesc \"nașterile oamenilor de zăpadă\".

mulțumesc, Alina, atât pentru lectură, cât și pentru cuvinte.

Mihai: surprinzător, mi-a mai spus cineva asta, exemplificând cu același text; altcineva, acum o săptămână, îmi reproșa că am abandonat \"lirismul\"; eu credeam că volutele mele stilistice au demonstrat că fug de \"încremenire\", de manieră; oricum, e măgulitor să constat că există astfel de cititori, care îți urmăresc evoluția/ involuția în timp.

\"din polul nord va rămâne un contur de ruj ieftin\" - si o vad pe Godette pupind planeta pe mot si conducind-o grijuliu pina la marginea haosului, scotind o batistuta si suflind neantul nasucului in ea....

O intoarcere fericita la poemul filosofic vad eu aici, la genul acela sintetic si placut rasucit prin banchetul metaforei, o aspiratie de a prinde Totul in propria lui plasa. Oamenii, of, numai oamenii...

... ce bine ar fi dacă și foamea ar trece doar scărpinându-te pe burtă.

si Diogene cel care privind in cuptorul brutarului a spus \" Si aici sint Zei...!\"

\"Nu trebuie căutate cuvintele în realitate, ci realitatea în cuvinte.\"

uneori ma intreb de ce astfel de texte sunt considerate poezii. este adevarat ca sunt adeptul versurilor clasice insa stiu sa apreciez si o poezie moderna - atunci cand exprima totusi un efort stilistic si de creatie care depaseste intrucatva ifosele avangardiste ale \"rebeliunii stilistice\".

asa ca, decat sa ma arat cinic, critic si acid rog pe cineva sa imi explice (inclusiv pe autor daca doreste) care sunt coordonatele estetice ale poeziei moderne practicate \"de cei multi ai zilelor noastre\" si unde / cum se mai poate vedea - exceptand originalitatea ideilor - veritabilul valorii literare ! Am deja sentimentul ca avangardist ar insemna sa scrii clasic si respectand rigorile de versificatie...

Inovația cu orice pret promovata de curentele de avangardă si lipsa unui cadru spiritual cu norme riguros formulate pot genera promovarea multor false valori, realitate sesizata si de Lucian Blaga: \"E mult mai lesne să fii și să pari genial abătându-te de la anume norme înalte ale cugetului, îngăduindu-ți derogări de la orice pravilă, umblând fără rușine prin ținuturile suspecte ale existenței și însușindu-ți libertatea îndoielnică a viciului decât menținându-te în anume rigori ale conștiinței, în bătaia soarelui și în aerul de cleștar de pe podișurile spiritului.\"

Domnule Florin Opran, respectând maniera dv de abordare, și eu, uneori, mă întreb de ce părerea dv este un comentariu; în aceeași frază – scurt și cuprinzător – operați dinstincția clasic vs modern; mai mult, aduceți în discuție și avangardismul (?!).

prin urmare, cum textul de mai sus nu este nici pe departe o abordare teoretică pe marginea unuia dintre cele trei aspecte literare, decât să pretindeți să vi se „explice (...) care sunt coordonatele estetice ale poeziei moderne”, eu chiar vă invit să fiți „cinic, critic și acid” să spuneți – la fel de scurt și cuprinzător – ce pretinde acest text (îl numesc astfel pentru că am reținut că în opinia dv nu este poezie), cu ce mijloace operează și de ce nu reușește, dovedind faptic că dețineți acel aparat critic de care ar trebui să mă simt atât de îngrozit; altminteri, oricine poate să te tragă la răspundere că de ce te cheamă cum te cheamă...