Bacovia, e foarte bine trist – pe mine mă dă gata insomnia

adorabila strofa:

\"bat perna-n cuie
leg cu sfori cearșaful
dulapului în care dorm
i-am pus zăvor
asmut cățeaua să dezlege somnul
țesut de vreo țigancă în covor\"

impresia pe care mi-au dat-o aceste versuri este de (nu te speria daca nu coincide cu ce ai vrut tu sa transmiti, am ajuns de mult la concluzia am o gandire un pic \'deviata\') usi care se inchid sistematic, cam ca in \"dexter\'s laboratory\"- dc esti amator de desene animate- pt a te izola de exteriorul de la care te astepti \"sa-ti strice planrile\" (ca intr-un seif cu mai multe masuri de siguranta)

p.s. life is a bitch.. unul se chinuie si altii se delecteaza cu produsul chinurilor sale

Andu: pentru că numai proștii sunt consecvenți și pentru că mi-am asumat acest statut încă din prima strofă, am să fiu consecvent și am să răspund \"așteptării\" tale pozitive la fel cum am răspuns \"așteptării negative\" a lui Costin de la una dintre poeziile de la începutul anului: nu scriu pentru așteptările nimănui; sper, în felul acesta, să te scap de povara înstelării :); altminteri, știi că părerea ta a însemnat pentru mine totdeauna un reper aparte.

Anca: sezonieră, stagiară sau detașată poetic? :); îmi place punctul tău de vedere noncomformist; nu mă pot lăuda că lumea pentru mine este ca în \"dexter\'s laboratory\", dar nici că nu am auzit de \"super cow\" :); cât despre \"p.s.\", am să spun că doar am auzit cuvintele și am să îmi imaginez că viața este o plajă - tot din consecvență: nu mai de parte de câteva poezii susțineam cum că \"viața nu este o curvă\"

iertare: a se citi conformist.

am crezut că am reacții anormale de câte ori mi se întâmpla să râd când citeam bacovia. până când mi s-a spus că mai sunt indivizi cu reacții asemănătoare. după care amuzametul s-a transformat în milă. mi-era milă de sărmanul tuberculos izolat în privincialul bacău cu cicălitoarea aghata lângă el. doar că aici, în poema asta, don basil ne arată un alt bacovia. un bacovia mult mai tragic și, culmea, mult mai jovial, pus pe șotii, un bacovia consistent și lipsit de artificial, de clișeu. un bacovia salvat de drama sa. histrionic și divizat, avid să-și \"vadă\" moartea sau somnul. să cadă în una din ele sau în ambele. bodabilul are dreptate, un bacovia eliberat de el însuși. don basil, jos pălăria!

Cautarea metodica a partilor unei constructii pentru demolare subtiaza contextul de delir sau angoasa libera de ceva anume, care nu se intrevede. Usoara tendinta de grozavie, iar , face sa se trezeasca cititorul din mutarea sa spre ,,plumbul,, invatat de musai in liceu. Alternanta intre filozofie si scenariu de film galagios, mascat in fel si fel de idei si ironii spre ceva nedefinitivat m-a lasat inca nelamurit. Ideeea finala , chiar supragrozava este lenta si nenaucitoare.
Oricum este un experiment interesant, dar asa ceva cere o fina ascutire a ritmului si o nota dominanta evidenta, aici ea se renuanteaza de la strofa la strofa, obosind pana la capatul poeziei.
Trebuie rescrisa de multe ori ca sa ramana acel sambure cu adevarat valoros.

Am scris asa pentru ca mi-a placut poezia, (cum placi o tipa mascata pentru ca o recunoasti, cine e, dupa cizme.)

Dan: oricine s-ar simți măgulit de astfel de cuvinte, însă eu recunosc: mă simt derutat; să lăsăm, totuși, lui Dumnezeu ceea ce îi aparține; îl putem subaprecia nietzschean pe Bacovia, însă nu îi putem nega Poezia; mulțumesc de răgazul lecturii și de comunicarea aprecierii.

Cornel: te rog să mă crezi că intenția mea nu a fost nici pe departe una voit \"năucitoare\"; în plus, o femeie \"mascată\" îmi îndrumă imaginația către un bal, unde \"cizmele\" asociate de către tine sunt - hai, să spunem - nefirești, ceea ce îmi amintește de conjuncturala spontaneitate a lui Cezar: ne sutor supra crepidam; ți-am răspuns \"așa\", pentru că mi-a plăcut comentariul și pentru că trădează potențial analitic.

Mi-a plăcut nu numai pentru că mi-a ațâțat fantasmele în legătură cu distrugerea propriului spațiu domestic, molestarea vecinilor, sinuciderea lentă, etc., ci și pentru că e foarte concentrat și alert, de o isterie la limita patologicului. Interesant, bine scris, mult umor negru. Grandios: “ vecinii bat în țeavă- / n-am!”

bine ai venit; atât pe site, cât și în \"domesticul\" textelor mele; mărturiesc că și mie mi-a plăcut viziunea unitară asupra poeziei exprimată atât de \"clar și la obiect\", fără justificări suplimentare.

Pendulare între realitate si o imaginație propunând soluții distructive a ceea ce nu place.
Chiar macabrul devine o stare de a bine-dispune aici.

Puteam lipsi eu de pe aici? Martie din post???
E adevarat ca s-au spus deja multe lucruri cu care sunt de acord, ca poezia s-a citit in aproape toate registrele si cheile posibile si ca a fost receptata si admirata oricum.
De aceea o sa subliniez doar ceva: uurinta versului, minunata lui curgere zglobie, fara nici o urma de impiedicare, de ezitare, de nesguranta. O adevarata placere pentru ureche si suflet.

\"...îmi cade-un cearcăn
mi-a băut un ochi
pe celălalt l-am pus de mult în sticlă
deasupra patul
pleoapa îl ridică...\" aur de versuri...!!! Dar crede-ma Bacovia este cel mai trist, tu nu esti deloc pentru ca insomniacii sunt cei mai fericiti au timp \"de tradus \" o poti lua cum vrei, oricum, la pentru o noapte pierduta ai imagini grele care-mi ascut urechea

Te rog frumos sa ma scuzi ca am indraznit sa fac si eu un comentariu.Ideea e ca Bacovia este unul din poetii mei preferati, iar imaginile prezente aici imi par ca-i cam necinstesc memoria. Exceptand ultima strofa care intr-adevar are ceva poetic, restul il vad ca pe o insiruire de fraze gen... un pensionar care nu-si poate plati intretinerea, un, batran care aflat in iarna vietii oscileaza intre cotidian(carsma, casa si ratacirea aceeea a batranetii care provoaca idei... criza varstei a treia) si moartea care devine un eveniment oarecum iminent. Stii daca te folosesti de elemnte siomboliste gen pianul, cotidianul, moartea( mai ales in s tilul simbolismului decadent) nu cred ca esti indreptatit sa o atribui oarecum lui Bacovia( nu ma refer atribuit in sens propriu)...
In speranta ca indolenta imi va fi iertata,
Ialin

Bacovia, un betivan pe care abia il aduna nevasta de pe strada, asa cum spun gurile rele de prin Bacau, insa, mama lui de snapan, ce bine stia sa scrie poezie...da da.

insomnie, alcool, umbre, plumb, da, Vasile
si cartea ce ramane dincolo de toate lumile.

chiar daca mananci din ea, nu stiu cum face de nu se termina versul.

si-o mai fi cate ceva, dar azi e greu cerul ca un sicriu de plumb si prea multe tigari fumez ca sa mai am putere sa expir si sa-l ridic de peste mine.

Sa-l ascultam pe Bacovia plangand... Se vrea un humor ironic aci si-mi suna mai mult a Paunescu.Bacovia nu prea.
Poate finisul aduce cu ceva din universul inchis al lui Bacovia(curg zilele spre cimitir/trist una cate una/si destramand al vietii fir /Se duc pe totdeauna). Moartea pe care si el si tu o anticipati,inca de la inceputul versificatiei.In rest strofe tip cliseu,care abunda in simboluri,nu insa in simbolistica si care nu reusesc de nici o culoare sa produca un scenariu de angoasa specifice lui Bacovia.Sincer ..pe o scara de 1:10 tu esti 1 .

Cris: la așa \"post\", martie nu putea lipsi, este adevărat.

Maria: bine ai poposit și bine te-ai dispus :).

Cătălin: anterior comentariului tău, am recunoscut, din punctul meu de vedere, incontestabilitatea valoarii poetice a lui Bacovia; sincer, oricum nu am înțeles de unde până unde această \"asociere\"; sper ca aceia care s-au lăsat înșelați de titlu, să mai reflecteze :).

Emil: nu este nevoie să îți ceri scuze; dacă nu s-a schimbat nimic în lipsa mea - :) - comentariile sunt \"la liber\"; sper să te bucure dacă îți spun că Bacpvia erte și unul dintre preferații, nu chiar în fruntea listei, însă \"în grafic\"; totuși, nu crezi că sunt cuvinte mari acestea pe care le folosești: \"necinstirea memoriei\"?

Dana: soluția, cred eu, ar fi \"să faci pe mortu-n păpușoi\"; apăi, dac-o vedea cerul că nu mai miști, te-o crede moartă și s-o duce...

Marcel/Dan: pe o scară de la unul la zece, ai dreptate: sunt unu; și tu ești unu; toți suntem unul; oricum, mă simt onorat să fiu întâiul (nu contează sensul); puteam să nu \"fiu selectat\"; dacă am înțeles eu greșit și ți-ai dorit \"să mă umiliești\", eu zic sp te străduiești mai mult; sunt sigur că poți.

probabil dumneavoastra stiti ceva mai multe decat mine in ceea ce-l priveste pe poet.Probabil ca , in naivitatea mea copilareasca vreau sa-l stiu doar ca pe un poet talentat, oarecum un model...Motiv pentru care \"necinstirea memoriei\" nu-mi par cuvinte mari.
Cu stima,
Ialin

Te rog sa retii numele meu, care nu este cel dactilografiat de tine.
Mariana.

Ialin: te rog, dacă ești de acord, să păstrăm adresativul la persoana a doua singular și să păstrăm politețea pentru cuvinte (sunt la vârsta la care, după cum spunea Dante, arcul meu e întins la maxim; lemnul meu nu mai este atât de verde ca al tău, totuși nu e nevoie să îmi spui \"dumneavoastră\"); cât despre \"necinstirea memoriei\" spuneam că sunt cuvinte mari nu pentru că valoarea Poetului nu reclamă \"cinstire\", ci pentru faptul că, pur și simplu, conjuctura nu reclamă o astfel de abordare, textul, așa cum l-am gândit eu, neavând, sub nici o formă, pretenția de a submina viața/opera lui Bacovia; dar poate că am reușit mai mult decât mi-am dorit și nici nu înțeleg asta; în plus, un alt aspect, \"memoria unui Poet\", de vereme ce a intrat în circuitul valorilor și în conștiința colectivă, nu cred se poate \"necinstii\" de vorbele unuia sau altuia.

Mariana: îmi cer scuze; promit să nu mai \"dactilografiez\" greșit.

Ialin, citește, te rog: \"de vreme ce\" (în loc de \"de vereme\"), \"necinsti\" în loc de \"necinstii\"

și conjunctură (insomnia continuă... :) )

draga vasile, ai dreptate , cuvantul cizme era nepotrivit, cu exceptia unora f lungi si negre:)
cred ca am fost eu cam tendentios , dar ma bucur ca ai luat ,,analiticul,, meu drept bine intentionat.

vorba lui Cezar este f intereanta, si valabila si in contextul nostru, mai larg
sa auzim de bine