Poezie
Dunăre, trestie, eu
1 min lectură·
Mediu
Eu sunt la fel ca trestia înaltă
Băltăreață, aidoma ca ea.
Apa rădăcinile ne scaldă
Ne spală trup și lujer Dunărea.
Mă unduiesc flexibilă în mers
Și vântul trece-ades cu voluptate
Pe tâmple-mi pune cu subânțeles
Sărutul ei băltit cu bunătate.
Când furtunile se–ațin în curmeziș
E una cu nămolul trestia felină
Aruncă ochiul verde scurt, furiș
Să vadă vremea bună ce-o să vină.
Zvâcnește iute-n pleasnă șuierând
O clipă doar, șerpește-n înălțare
Mai verde și elastică-atunci când
Cu soarele vin umbre dansatoare !
032.527
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mariana Tanase
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Mariana Tanase. “Dunăre, trestie, eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-tanase/poezie/179048/dunare-trestie-euComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MFMFmariana fulger✓Frumoasă viziune de brăileancă. Bună dimineața, trestie felină! Soarele scrie pe valuri oglinzi care amplifică și transformă la nesfârșit senzația de lumină. Știu cât de frumos se vede asta pe Dunăre, dar parcă și mai frumos se vede pe mare, când în toate aceste oglinzi plonjează pescărușii. E magnific.
0
MTDunărea este unică !
Nimic din ce-am văzut pe lumea aceasta și pe unde am fost, nu m-a făcut să îi doresc mirosul acelui loc.
Da, mirosul, nu te minuna !
Fiecare obiect, lucru, persoană are mirosul propriu.
Eu am nevoie de mirosul Dunării...Mi se potrivește.
Acum își caută malurile, o înțeleg, nu o condamn.
Ce îngrădire crezi că o poate reține, ce dig?
Când își va găsi doritul, se va undui iar a liniște și a blândețe.
S-o fi învolburat în contra pescuitului prin electrocutare... Se apără... Cine mai știe...
Eu visez cu Dunărea, și curg cu ea printre simțiri...
Către lume și prieteni.
Cu drag !
Nimic din ce-am văzut pe lumea aceasta și pe unde am fost, nu m-a făcut să îi doresc mirosul acelui loc.
Da, mirosul, nu te minuna !
Fiecare obiect, lucru, persoană are mirosul propriu.
Eu am nevoie de mirosul Dunării...Mi se potrivește.
Acum își caută malurile, o înțeleg, nu o condamn.
Ce îngrădire crezi că o poate reține, ce dig?
Când își va găsi doritul, se va undui iar a liniște și a blândețe.
S-o fi învolburat în contra pescuitului prin electrocutare... Se apără... Cine mai știe...
Eu visez cu Dunărea, și curg cu ea printre simțiri...
Către lume și prieteni.
Cu drag !
0
![\"Image](\"http://www.imagex.info/uploads/225eed3652.jpg\")