pe ceață se vestește

Eu nu cred ca Mos Craciun a murit, Vasile. Si nici Dumnezeu.
Poate doar ceea ce ne-am imaginat despre ei.
M-au miscat, totusi, aceste randuri...Si m-au facut sa iti las, dupa zile de neuitare, un semn...

diferența dintre noi este că eu cred, iar tu nu crezi; posibil să avem amândoi dreptate; de exemplu, ceea ce eu cred că a murit nu s-a născut vreodată; dimpotrivă ceea ce tu nu crezi că a murit este numai ceea ce îți imaginezi.

cu reciprocitate,
Vasile Munteanu

Da, Crăciunul se mănâncă!
Dumnezeu nu mai este... „pe ceață se vestește”
de unul „cu fesul vopsit”, literatura a murit
sau e pe moarte: „bolnavă de cancer sau futilă”.
Desigur, critica e „inutilă”.

Doar „știritism”!

Ottilia Ardeleanu

e nevoie de o astfel de stare (la știritism mă refer) ca să te exprimi cu indiferența unui prompter, dar cu pretenția unui anume tip de comunicare; norocul meu este că nu mi se întâmplă des (tot la știritism referire); de fapt, nu, mi se: în tâmplă.

mulțumesc pentru lectură și semnul despre.

pentru o mică înțelegere a poeziei ce ca prelegere
și de acolo minus gradele, păcatele și toate cele,
și dumnezeu răposase
și carne rămase pe oase
și printre dinți cu o scobitoare
ne uram vorbe
de sărbătoare.
666 a legume miroase
și a case
arse
și aici e știrism
faptul divers.
autism.

LIM.
PS Sărbători bune și pline de...!

de frica mulțimii, aleg autismul, Liviu.

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

un poem viclean, au disparut toate doar batranalul cu fes ramane. din condei le selectezi.

apropos de critica, uneori e cel mai prost lucru cu putinta, caci ea e cu tehnica nu poate vedea intotdeauna sclipirea de geniu a unei forte interioare, deoarece atunci ar fi scriere. cand tendinta e de a ii face pe altii dupa chipul si asemanarea ta, tai in poet si il faci critic.

si sa nu ne mai pacalim, intre poet si critic e diferenta, primul vrea sa distruga sau sa mangaie, al doilea vrea sa se puna in calea primului sau sa-l ajute//mai rar//. descoperim in altii ceea ce consideram neavenit noua si nu recunoastem. nu vrem sa ii lasam in pace nici in imaginatia lor.

vad oameni care se prefac ca nu inteleg ce zici, e doar aparare. vad oameni care spun ca o sa fie bine, sau se vaita de ajutor sufletesc in timp ce urasc sau vor sa paraseasca. lucrurile nu merg cum pretindem in gandire ci dupa suflet.de ex. te uiti urat la sotie, nu ai tandreturi cu un copil, ii pui la \"munca\" sa fie bine, facem , dregem, insa adevarul e ca nu o sa fie, pentru ca functioneaza ceea ce simti. acesta e cancerul,critica nu neaparat literara, pare o celula normala din unghiul fortei sale creatoare, nu poate sesiza ca duce de rapa organismul.

Noroc că nu mor caii când vor câinii și nici câinii când vor stăpânii.

Sunteți tot mai lipsit de inspirație în ultima vreme și o dați pe ”știrisme”. Nu știu dacă e o soluție potrivită, dar e grăitoare pentru ceea ce sunteți. De vreme ce ”critica e inutilă” mă opresc aici cu observațiile pe text.

Eu zic să vâsliți în continuare, sau dacă nu, măcar oștenii.

bună radiografia ta, Claudia; mulțumesc pentru revenire.

Călin: eu nu știu ce sunt; dar mă simt în singuranță când descopăr oameni care mă înțeleg (chiar au certitudinea) mai bine decât reușesc singur; cât despre... neinspirația mea, \"dată în știrisme\" (cam categorică afirmația pentru un text singular, nu crezi?), mă abțin să comentez (deși văd că pe alții îi inspiră); am să spun doar atât, spre deosebire de a altora (așa, în general), măcar îmi permite diversitatea exprimării; ceea ce, sincer, despre acest \"general\" nu se poate spune și nu se va spune niciodată; cât despre zicătoare (care se potrivește \"ca nuca-n perete\", ca mai tot ce spui de altfel), crede-mă, și reciproca e valabilă; deși prefer câinele din proverbul latin (cu siguranță nu îți este străin); oricum, la cât de lung e drumul..., ficare câine de lătratul său piere; ham (în traducere liberă pentru un cabalinofil de ocazie: mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre cu totul altceva)!