Vasile Mihalache

\"Hai să ne lovim inimile/ din inima ta să curgă cuvinte/ la un colț de stradă le voi vinde /să putem supraviețui fără gravitație/ din inima mea alege o torță /în expansiune- iubirea!\" Eu acesta cred că este poemul.

Apreciez prezentarea cărții, selecția poemelor analizate, care sporește cota de interes a posibililor cititori.

Apropie cuvântul de liniștea lui și va deveni faptă.Zâmbetul este stare care creează liniștea. Poem metaforă cu semnificații în lanț.O frumusețe!

Acest poem mi se pare un discurs cu cana de apă în mână și plină.Efortul autocunoașterii își caută rostul.Privește în apa deprinsă cu fețele lumii!

Este un desen reușit acest poem, un sunet de încercare pe buza paharului, firfiricul mușcat este autentic.Pe vadul acesta apa curge mai repede.

Remarc o atitudine nouă în poezia dvs. deși aspectul general uman este în continuare preocuparea principală.Deocamdată nu realizez sinceritatea acesteia, pare un pic atitudine teatrală, studiată spre a premerge mesajului adevărat al poemului.Cred că, mai mult, deocamdată vă face un deserviciu. Cu totul altfel ar fi înțeleasă, de exemplu, această atitudine la , să zicem, Livia Ștefan.

se percep, nu, se percepe

Autorul pune la momentul zero cele trei variante ale luptei, evidente pe o tablă de șah: punctul, marele gol și remiza semnul toleranței, respectului, îngăduinței,valorii mersului înainte \"umăr la umăr\".Și toate acestea în perspectiva tri-nominală a timpului.Lupta și înțelegerea din priviri se percepe. Asemenea lucruri apar între maestru și ucenic, între frate și soră, între tată și fiu, între mamă și fiică, între prietenii buni de demult.Aerul înțelegerii se respiră acum, și al compasiunii, numai porțile să rămână deschise, calea e liberă, drumul e scurt.Acolo unde numai o floare dacă apare, se mută întreg paradisul.Mult mai puține a scris autorul și mult mai multe a spus. Eu pe acestea aici le-am găsit.Stilul inconfundabil al lui Ioan-Mircea Popovici îmi permite să-l regăsesc prieten oriunde, oricând, în timpul contemporanelor vieți ale noastre.

Studiul este bazat pe evidența bunului simț obstaculat în demersurile individuale de afirmare sub toate aspectele prin falsele criterii sau prin by-passurile non-principiale. De altfel nu poți solicita societății dovezile propriei sale incorectitudini.Care ar fi instituția să monitorizeze 22 de milioane de aparate de măsură ale sincerității, o parte importantă din adevăr? Sunt un cititor capabil să înțeleagă premizele și să fie de acord cu concluziile stabilite în studiu.Dar sunt convins că vor exista opinii parțial contrare, oricum se face cumva tabula rasa cu valorile reale, umaniste, care or mai fi existând pe undeva. Eu le trec, convenabil, în categoria \"excepția confirmă regula\".Există, desigur, un pesimism funciar, însoțit de spiritul de luciditate tăioasă, care dă credibilitate \"crizei de credibilitate\".O fațetă vibrant enunțată este dualitatea, ne-viabilă aparent, cuvânt-faptă. Și aici se poate accentua că predomină cuvântul duplicitar, cel \"rostit în barbă\" după care fapta este ilustrare.Despre răpiri și returnări de persoane nu sunt bine documentat și nu pot să emit o părere constructivă.Citatele din Biblie ilustrează corespunzător aspectele puse în discuție. Apreciez bogata experiență mărturisitoare, efortul de documentare și justificare din Cartea Cărților, starea de alarmă care atenționează asupra pericolelor apocaliptice, stilul direct ne-afectat de formule care pun preț pe originalitatea epatantă.

Mulțumesc pentru citire și comentariu.

Mulțumesc pentru citire și comentariu.Îți urez distracție și odihnă plăcută.

Carmen Manuela Măcelaru,
Mulțumesc pentru citire și comentariu. Fotografia predispune la visare.
Gheorghe Pașa,
Mulțumesc pentru citire, comentariul aplicat și apreciere.

Imaginea este grăitoare până la cer. Guvernul e mai departe.Primăria este și mai departe.Un bloc cuprinde întreagă colectivitatea unui cătun sau sat mai mic.Imaginează-ți diferențele.Parcă trăiesc în iad acești oameni!

Regret dacă spun că poemul suferă de lipsă de inspirație, lucru care mie personal mi se întâmplă permanent de la o vreme și cunosc starea- nici o emoție.Ca exercițiu rămâne ideea de click la nemurire.Cred că mai bine nu lăsam semn. Nu mă simt prea bine.

Am citit două sau trei poeme de după momentul tău glorios, inclusiv pe acesta.Evoluția este impresionantă.Sunt poeme cu rost propriu în care ai de spus câte ceva important. Felicitări și îți doresc inspirație permanentă.

Poemul începe neconvingător\"leșinam de emoție și mă lăsam ușor pe spate\"; versul al treilea \"ca un rotocol dulce de fum de țigară\" este precizată starea de farniente, abstractă și care se încheie \"și alunecam mirosind florile însetate.\" De parcă s-ar inaugura o fantă, trecere spre altă stare, determinată de confuzie, tristețe, uscăciune a sufletului, de aici înainte poemul merită să fie citat integral. Selectez, totuși:\"de fapt noi suntem stropi/ în carnea asta fragedă/ ne purtăm ca niște pungi de apă/ între dorințe și eșec/ ne spargem striviți de-atâta speranță\" În concluzie avem de-a face cu un poem- cenușăreasă.

Maria Marinela Cîrciumaru,
Felicitări pentru lectura pragmatică a poemului. Nu m-am gândit la așa ceva, dar este realmente viabilă opinia ta. Mulțumesc pentru lectura implicată și comentariu.

Am citit ce spune poemul și iată ce am aflat.Că pornind din același punct se poate ajunge departe sau aproape.Preocupările tematice sunt minate de aspecte filozofice care obstaculează înțelegerea și bucuria. Există atitudini desenate care aspectează deplasat de punctul de interes.Vers colosal este: \"un ou imens plutea deasupra întunecând soarele pasărea se cernea\"
Voi transcrie aici îngândurat drumul scurt pe care am umblat și tot nu m-am dumirit unde ajung:

Te voi secera pe dinlăuntru.
Putrezit în oțeturi marine
Trupul tău este flasc,
Mai apoi ca o pastă devine,
Cu care îmi albesc dinții.

Vin pe dâra șarpelui
Înainte de potop
Nu pentru adăpost,
Știu că nu ești arcă.

Solemnă voi trece prin tine
Să aflu tot ce te roade,
Să mă îngrop în atelierul tău
De demontat ființe.

Când va apare cuvântul
Oul va scufunda pasărea
În întunericul propriu.
Noi vom pluti îmbrățișați
În jurăminte,

Vom naște din cer
Pe al treilea-
Roșu în obraji
Cu zilele numărate.

Carmen Manuela Măcelaru, Cornel Ștefan Ghica, Leonard Ancuța,
Vă mulțumesc pentru opiniile voastre asupra poemului, convergente și amicale.

Tamara Zub, Monica Rădulescu,
Vă mulțumesc pentru citire și comentariile amicale.Precizez că celălalt titlu, edificator era =Liber în vis=.