Jurnal
La râpa galbenă
1 min lectură·
Mediu
Revin între pietre gri, roșietice, umede, reci.
Glezna alunecă în apa subțire.
Malurile mă cheamă alături;
Când unul când celălalt-
Unul cu iarbă pufoasă și mușuroaie de cârtiță,
Celălalt cu tufele dese de sălcii, cucută.
Acesta e malul înalt-
Fratele meu de lut galben,
Ciuruit de cotloane de păsări-
Ca un piept de erou uriaș, zeitate amorfă.
Înclin către cel de aproape, ospitalier,
Cu verdele proaspăt, ca un pat răcoros și tăcut,
Dar acolo sunt șerpi, șopârle, broaște râioase.
Umblu cu tălpile goale- cum să mă apăr?
Aștept să mă ajute soarele:
Să trimită umbra înainte, să cerceteze.
022.811
0
....în rest, m-am bucurat de imaginile vii...dacă nu era soarele din final, mi-aș fi ridicat picioarele să-mi feresc și eu \"tălpile goale\"...
cu drag