Vanity of vanities; all is vanity

Așa e, Adelo, ce m-ai lovit cu textu ăsta. Cam așa arată gândurile mele depresionare, aș putea să scriu volume întregi pe noapte cu stări din astea. Rămâne după noi o tastatură masturbată la greu, și penibilul copy-paste. Ai scris un text potrivit cu mentalul meu metalizat de acum. Mersi!

Acest poem mi se pare un discurs cu cana de apă în mână și plină.Efortul autocunoașterii își caută rostul.Privește în apa deprinsă cu fețele lumii!

dar mai presus de acestea cred ca e doar o noua perisabilitate, o noua etapa un nou pas catre cura aia imensa si portocalie de pare ca scoate vapai, aia care ne mesteca pe toti de se alege praful... chestia cu monitorul si tastatura nu va da o o parola noua, o formula magica, on antiblestem care sa te scape de inevitabil. acesta este un destin implacabil, si nu poate fi invins decat cu ceva mai presus decat el, un contradestin, o fantasie sau ceva de dincolo sau dincoace de real.

Anghel - tot ce am scris aici e cât se poate de real. praful se alege de toți și de toate și nimeni nu poate face nimic împotrivă.

Vasile - uneori obosesc de atâta privit în apă, și atunci se întâmplă texte ca acesta.

Leo - nu este doar o senzație, este Realitatea. desigur, ne putem minți și asta facem, pentru că dacă nu am face-o, ne-am grăbi dispariția. iar minciunile noastre sunt frumoase. uită-te prin alte texte, ia vezi acolo ce de formule magice, antiblesteme, contradestine și fantasii. din păcate... toate dau doar iluzia că am fi ceva mai mult/altceva decât praf și pulbere.
Adela, from the dark side