Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Scaunul

1 min lectură·
Mediu
Absent de la îmbrățișări și clăci
Am palmele goale cu degete libere.
Le ridic în bătaia razelor lunii
Ca pe lumânări aprinse
Din care picură ceară roșie-
Stropi de sânge coagulat.
Mă văd în autobuzul de dimineață:
Sunt scaunul ud
Pe care îl privesc navetiștii
Și nu se așează;
Util și curat, fără pată,
Ca ochiul înlăcrimat.
Drumul e lung, ocolit.
Devin confortabil
Și uituc.
023.129
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
65
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Mihalache. “Scaunul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1733728/scaunul

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka
un poem in stilul meu preferat - intre degete luminari si scaune - o calatorie prin noi insine devenita confortabila....nu-i ptr toata lumea sa se simta lumea, bravo
pe curind, citeva zile la noi e vacanta
0
@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache
Mulțumesc pentru citire și comentariu.Îți urez distracție și odihnă plăcută.
0