Vasile Mihalache

Acest poem simpatic are un final delicios. Voi mai citi pe aici.

Plăcut desenate sunt aceste triunghiuri dreptunghice egale, care îmi amintesc prin impulsul geometrizării de poemele acelui Daniel Turcea. Eu te felicit și voi citi în continuare.

Din două-trei versuri ai devoalat o substanță subțire, durerea: pradă ușoară pentru inimă.

Mulțumesc pentru citire și notarea impresiilor.

Mulțumim, Andrei, pentru că ai poposit prin curțile noastre!

Să spunem că micile libertăți fac parte din viață și sunt permise nu numai ființelor mici, vrea să spună poetul, totul este să nu ne deranjăm unii pe ceilalți dar clipe de bucurie și admirație putem oferi! Iar vina de-a fi fără gânduri nu înseamnă să fii și fără trăiri. Aici este cheia poemului. Acest comentariu este în completarea celor declarate(!) anterior. Sper să reprezinte o motivație suficientă pentru menținerea steluței. Mulțumesc!

Iată o miniatură extrem de bine realizată, care poate să justifice existența Poetului. Concediu plăcut!\"Aripile lor m-au trezit/zborul lor m-a chemat să-i urmez/.../dau vina pe nucul acela/ sub care m-am așezat fără gânduri/ dau vina pe gândurile ce nu le-am avut/ dar niciodată pe fluturi.\" Cred că primul vers din poem trebuie exclus.

Felicitări pentru poemul acesta 99, 99% feminin dacă excluzi finalul patetico- filozofico- masculinizant. Nu știu ce să mai cred despre tânăra generație, există un fel de a minimaliza trăiri cu fior epic fabulos, cum se întâmplă iată și acum \"abisul gâdilă tălpile/ luptăm în spume\", adică instinctualul, primitivul: supraviețuiește sau mori! Ceva este din cărți aici, să-mi fie cu iertare, nesincer îmi pare datorită versurilor pe care le-am citat, dar bine de tot scris.

Cu unele exagerări care îndepărtează, semnalez cu deosebire, \"valurile se vor sparge de limba mea /o bucată de carne /pe care o arăt tuturor\" precum și \"când mi se crapă tavanul /și prind ploaia în căușul palmelor\". Destul de mult dacă pot să spun asta!

Felicitări pentru acest articol de atitudine bine temperat și documentat, deși preopinenții îmi sunt simpatici ca actori de teatru de revistă, cineva trebuia să le arate că nu chiar totul este \"de râs\" în țara asta. Îmi pare rău pentru ei că \"au făcut-o lată\" de data asta.

\"Doar o ... ne-ar mai putea salva de aici\", precum și strofa a doua integral, restul e altceva de altundeva- pompos este versul \"până la urmă voi reuși să învăț mersul pe ape\", inexplicabil adică neprovocat \"ecranul e întotdeauna alb\".Există o bănuială de intenție nereușită de a oferi dramatism poemului.Strofa a doua este emoționantă însă. Oricum sunt destule lucruri spuse chiar dacă nu se leagă bine.
Cu deosebit respect, Vasile Mihalache.

Mulțumesc pentru citire Carmen-Manuela, \"meninge\", coajă de încrustat memoria, referitor la \"pământ\" ca ființă trează. Niște idei puține pentru a fi ușor citite.
\"Sârme\", corzi. Și noi suntem \"oameni\".Nu mă pricep deloc la termeni medicali.
Titlul este însă este cel care ar trebui să coaguleze substanța poemului. Unul scurt dar concentrat mi-am dorit.

Pașa,
Am mai scăpat de comparații dacă sunt supărătoare. Mulțumesc pentru avertizare. Părerile tale sunt respectate de mine.

Un poem savuros prin ricoșeurile de limbaj, un fel de ilie năstase care lovește în partea inversă a propriei priviri sau mai nou ronaldinho, dovezi multiple ale măiestriei umane care transformă un domeniu întreg în artă atunci când vorbele se încheagă în jurul unui subiect unic, în cazul acesta orașul suprasaturat de detoate al societății de consum. Las cititorilor plăcerea de a descoperi perlele acestui poem. și semnul aprecierii mele:

Povestești cu destul spirit de observație ca să reușești și în poezie. Caută însă ceva interesant. Oricum talentul tău depășește media.

Mult îmi plac cele simple, concretețea imaginilor este străbătută de fiorul bucuriei de a fi viu. Mai ales durerea nu te lasă să uiți. Aici ești un vas care se va umple într-un sfârșit. Frumos, cinstit, cu un fel de a spune, mucalit.

Zadarul fumătorului de pipă în stare de veghe iată ce este:
Când împrejurul se esențializează ca o radiografie a vieții lui. Ploile îl prind căci fuge cu gândul la fata cu copil, soră mai mare. Limitarea non-acțiunii este asemuită unui crocodil, animal prealung și feroce ca o barieră căzută.
Non-acțiunea fumătorului de pipă singură se desenează în alb și albastru: ca un cearceaf este albul acoperitor al vegetalului, ancestralului, banalului vieții și ecran amăgitor al înălțimilor suitoare ori descendente, albastrul. Cât pipa este caldă și plină durează hazardul întâmplărilor, devine apoi instrument pentru cântec, unul non-activ, pentru că nu modifică nimic și punctele, dârele trasează în limbaj neconvențional profilul acestui poem, uni-vers din șaptesprezece cuvinte. Poemul se scrie el însuși printr-un fel de părăsire a sinelui tocmai pentru a se rosti. Cu acest comentariu doresc să atrag iarăși atenția că: atâta discreție a manifestării bunului simț poetic este nemaiîntâlnită până acum în literatura națională, ceea ce nu scuză lipsa de apreciere și non coment-ul quasi-unanim al colegilor noștri \"agonici\".

Răzvan Rachieru,
Mulțumesc pentru citire și notarea impresiilor.
Ioan-Mircea Popovici,
Mulțumesc pentru rândurile creative pe care le găsesc adeseori pe pagină.

În afară de primul grupaj de versuri care este în mod esențial un poem întreg de o valoare deosebită, celelalte grupaje nu m-au emoționat sânt cam cu poante cu erotisme mozaicate pe alocuri cu versuri, un fel de vorbărie la pereți. Însă faptul că încerci pe o arie mai largă asta nu poate decât să te ajute pentru viitor. Dar pe pagina ta eu nu aștept să citesc decât poezie și mai puțin reportaje fragment sau altceva. Asta pentru că eu cunosc și recunosc valoarea.

Să fii o parcare luminată auto!
În general fugi, iar pe vreme rea fugi mai repede.
Mai departe nu se înțelege:o ea cu coapse, un oraș cu gene (de care gen ?)
Dacă încerci să adormi expulzezi toată parcarea cea feeric iluminată.
Ultimul vers este la mișto, îl înlocuiește pe celălalt cu adevărat cutremurător dacă ar fi fost:
\"Cineva susține pe întuneric lumina\".
Am vrut să spun că există prea puțină poezie și ea se reazemă pe o și mai puțină logică a gândirii poetizante. Nu mai vorbesc de repetarea verbului \"suspină\".
Ar trebui să realizezi unele legături cu starea care de altfel se pare că există.