o amantă posibilă

Din două-trei versuri ai devoalat o substanță subțire, durerea: pradă ușoară pentru inimă.

mulțumesc.nici eu nu știu cum.

poezia, vine din lumea interioara, din launtrul starilor extreme in scrierile Cezarei, de aceea arderea rapida in cateva cuvinte. poeta nu cauta metafora vizuala ci sufletul/ideaticul care imbraca, mangaie cuvantul... nu cred in titlul poeziei si nici poeta nu crede, ea spune \"e bine să ai o inimă/care să nu te lase/să te înșeli\"!
iata de ce titlul este doar haina care imbraca un trup rece, scrupulos... nu este vorba de iubire, este doar incercarea neimplinita cred de a insela durerea si moartea!

\"cât de adâncă mi-e foamea durerii
până la urmă îi fac loc lângă mine
înșelând amândouă moartea
nu mă întreabă când iubesc
nu mă întreabă când plâng
nu o întreb de unde vine

doru, ai punctat foarte bine. poate cel mai profund comentariu pe care l-am primit. ca o durere. dar voi ști ce am sa fac cu ea: am să pictez un cerb pe fereastră.
cezara

Cu durerea trebuie să ne împăcăm. O purtăm în noi împărtășită sau nu, cu voie sau fără de voie. Dacă o acceptăm ne vom obișnui cu ea și vom trece mai ușor pragurile uneori prea înalte ale vieții. Ar fi bine dacă inimile nu ne-ar lăsa să ne înșelăm...Am simțit și astăzi fluturarea plăpândă a aripilor tale.
Cu prietenie, Maria